Denisa Aricescu

Doar om să fii… 

Mergeam nepăsătoare odată,
Pe-o stradă foarte aglomerată.
Mulţimi de oameni p-acolo se plimbau,
Unii erau grăbiţi, alţii abia păşeau.

Un şchiop, sărmanul, stătea şi privea…
Privea la lumea care tot trecea.
Cu ochii-nlăcrimaţi ofta neîncetat,
Voia doar să se plimbe, dar chipu’i s-a-ntristat.

Şi ochii mei erau înlăcrimaţi de milă…
Zicandu-mi : „Ce s-a-ntâmplat, copilă?
Dar eu n-am spus nimic, gândeam departe…
Ţineam în mine plânsul, în clipele deşarte.

Mi-e teamă, mi-e teamă de tot ce ne desparte.
Singurul mod etern, ce se numeşte moarte.
Noi suntem muritori şi asta-i un coşmar.
Tot ce lăsăm în urmă va fi şi e-n zadar !

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s