FRANTURI DIN VIATA MEA…

FRANTURI DIN VIATA MEA…

blogul lui "DUTU"

blogul lui „DUTU”

*Cuvantul de aur:Nu opri o binefacere
celui ce are nevoie de ea, cand poti s-o faci. (Prov.3:27)

Azi dupa ce am iesit de la facultate, am mers sa-mi cumpar ceva de mancare pentru ca imi era f foame, si mi-am luat o placinta!

Mergand inspre statia de autobuz, ma gandeam ce sa fac pentru ca trebuia sa mai astept inca 40 de minute, dupa autobuz! Imi era ff frig, si ma cam plictiseam singura, si am inceput sa ma rog Lui!

Dupa cateva momente, trece un baiat in fata mea, pistruiat, adolescent si ma saluta! Se vedea ca era un copil mai sarac pentru ca avea geaca mai uzata pe el! Eu i-am zambit, si i-am raspuns cu un salut! A trecut prin fata mea, apoi s-a pus langa mine, si a inceput pur si simplu sa-mi vorbeasca! Mi-a spus ca il cheama Marcel, si e de la casa de copii din Buzias si mai are 7 frati! Si a iesit putin aer pentru ca pentru el, casa de copii e ca si o „puscarie”!

Vorbind cu el, pur si simplu mi-au dat lacrimile, printre altele mi-a spus ca ii e cam foame pentru ca nu prea a mancat azi, si mi-am adus aminte …ca imi mai ramasese inca jumatate de placinta in geata!

Nici nu am stat pe ganduri, si pur si simplu i-am daruit-o cu zambetu pe buze! Era atat de inocent, un copil sarman, un copil al strazii!

Mia-m dat seama cat de mult ma iubeste Dumnezeu ingaduindu-mi sa-l cunosc pe Marcel! Un copil cu ochi caprui, cu zambetu pe buze…si totusi un om al strazii!

Uneori in viata , noi devenim inconstienti, uneori ne este prea greu sa zambim, sau sa ii spunem Lui Dumnezeu: Tata iti multumesc ca mi-ai dat o familie, un adapost, mi-ai dat niste oameni in jurul meu care ma iubesc!

Dar nu, devenim prea egoisti, ni se pare ceva normal sa traim in confort, dar …nu e asa! Sunt atat oameni in jurul nostru fara niciun adapost, si totusi au taria de a zambi, de a se incuraja pe ei insisi!

De ce oare noi am avut acest har sa fim niste oameni normali, sa avem o viata normala, sa avem totul, si altii….nimic??!!!

Te-ai intrebat vreodata!

Tu, ai fost nascut/a pe acest pamant cu un scop, si anume , daca ai ce pune pe masa, daca ai o familie, daca ai prieteni care tin la tine si te iubesc…e pentru ca si tu la randul tau..;sa oferi din inima ta!

Nu fi egoist/a!

Invata sa daruiesti din putinul tau! Invata sa zambesti mai mult, sa fii o pilda, un exemplu pentru altii! Fa in asa fel , incat atunci cand intra cineva cu tine in vorba, sa doar te priveste sa spune: E ceva special in persoana asta!!!

Si anume, ceva mult mai profund decat am eu! Ma bucur ca pot sa impartasesc cu tine, ceea ce experimentez prin harul Sau!

Si apropo acum cateva zile am trecut pe la tanti cu biletele si mi-a spus ca apreciaza acel biletel de incurajare, si mi-a marturisit ca ea inca nu e crestina, si inca e in cautarea Lui Dumnezeu!

El are un plan !!!

Si sunt foarte fericita, voi continua sa ma rog ! Nu uita sa lupti pentru ce iti propui, fii un om matur, un om realist si cu picioarele pe pamant! Te imbratisez, cu mult drag….

~sprelumina~

(dutu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s