CEI DOI VECINI

CEI DOI VECINI

blogul lui "DUTU"

blogul lui „DUTU”

Un ţăran cam rău la suflet a găsit, într-o zi, pe păşunea sa, vaca vecinului. Mânios, omul a luat animalul la bătaie, după care l-a legat şi l-a dus înapoi, spunându-i vecinului său:
– Dacă mai găsesc o singură dată vaca ta la mine-n grădină, să ştii că o bat şi mai rău, ai auzit?
A doua zi, însă, vecinul cel dintâi găsi şi el, în bătătura sa, două oi ale celuilalt, ce se strecuraseră printr-o spărtură a gardului. S-a apucat omul şi a reparat gardul, după care a luat frumos oile şi le-a dus stăpânului lor, celui crud, spunându-i:
– Am găsit la mine-n curte două dintre oile dumitale. Le-am adăpat şi ţi le-am adus acasă. Dacă am să le mai găsesc şi altă dată în curtea mea, să ştii că am să fac la fel: am să le port de grijă şi am să ţi le aduc nevătămate.
– Iţi mulţumesc, i-a răspuns ţăranul. Puteai să faci la fel ca mine, dar acum îmi dau seama ca eu am greşit. Vei vedea că a doua oară nu se va mai întâmpla!
Şi, într-adevăr, ţăranul s-a ţinut de cuvânt.
Când vrei să-i arăţi cuiva că a greşit, nu trebuie să o faci cu răutate, ci cu blândeţe şi răbdare şi, atunci, cu siguranţă, vei reuşi.

„Învăţătura din constrângere nu este făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna”.

~sprelumina~

(dutu)

6 gânduri despre „CEI DOI VECINI

        • Nu am avut timp .azi mi-am luat pauza de la comp,afara e cald foarte cald,imi pregatesc barca sa merg la lake in viitorul apropiat (chiar foarte apropiat).
          Multumesc mult pentru comentariu… Ce se intampla eu ma duc des pe blogul tau si nu vad nici un post nou…Imi place felul in care vezi lucrurile,as dori sa am mai mult de citit…

          • Dragă Duţu,
            Îţi mulţumesc pentru aprecieri, dar să ştii că eu nu sunt scriitoare. 🙂 Departe de mine aşa ceva. Uneori însă, mai scriu câteva eseuri, când şi când, când am eu chef sau când simt că am inspiraţie. 🙂
            Meseria mea de bază este chiar la polul opus, aş putea spune. Îmi plac la nebunie cifrele şi am fost toată viaţa fascinată de ele. Matematica nu te înşeală niciodată, fiindcă de când lumea şi pământul 1+1 fac totdeauna 2, nici mai mult, nici mai puţin.
            Limba română însă, literatura, cuvintele, aceste unităţi de bază ale vocabularului, sunt interpretative. Fiecare le dă o conotaţie anume, fiecare are un anume stil de a vedea lucrurile, fiecare îşi formează propria părere. Ori mie nu prea-mi place ambiguitatea, poate tocmai de aceea nu am excelat niciodată în domeniul literar, nu am excelat niciodată la română. Faptul că am scris o carte şi am câştigat un concurs naţional de proză nu mă face cu nimic mai bună decât alţii, să ştii.
            Cât priveşte ceea ce am scris sau scriu, totul este pe blog. Scriu rar şi niciodată profesionist, desigur.
            Dar dacă vrei ceva anume, îţi pot da o trimitere către cartea pe care am scris-o, deşi am tot scris despre ea şi pe blog, ba chiar am postat şi link-ul, cu toate că unora le este greu să ”răsfoiască” în atâtea pagini pe care trebuie să le deruleze în sus şi în jos.

            Acesta este link-ul cărţii:

            Dă clic pentru a accesa Cristea_Aurora-Povestea_Danei.pdf

            Înainte de a o citi, aş vrea să-ţi aduc la cunoştinţă că întâmplările sunt reale 100%. Nu am schimbat absolut nimic din realitatea dură de atunci, decât numele personajelor. În rest, totul a fost real.

            Lectură plăcută îţi doresc! 🙂

            Şi… multă tărie, fiindcă e zguduitoare, într-adevăr!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s