PREDICA PĂSTORULUI CRISTIAN IONESCU LA CONVENTIA BISERICILOR PENTICOSTALE ÎN ARIZONA 2013

PREDICA PĂSTORULUI CRISTIAN IONESCU LA CONVENTIA BISERICILOR PENTICOSTALE ÎN ARIZONA 2013

2 Corinteni 3:5-18

Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu, care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? 10 Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n’a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător! 12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală; 13 şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător. 14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor. 16 Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată. 17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Scopul pe care il am in aceste cateva minute este sa va motivez si sa intelegem impreuna lucrarea, slujba pe care o face Duhul Sfant in mijlocul nostru. Dragii mei, am vorbit despre slujba multor oameni mari in zilele acestea. Am vorbit despre cea mai inalta slujba, slujba Domnului Isus Hristos. Si in seara aceasta, fiindca traim in dispensatiunea Duhului Sfant, in era in care Dumnezeu lucreaza pe pamant si in biserica Sa prin puterea Duhului Sfant, as dori sa ne uitam la slujba Duhului Sfant, slujba aducatoare de viata.

Interesant ca pasajul acesta incepe prin a ne vorbi despre slova. Toti stim ca la inceput era Cuvantul, Cuvantul sub forma lui Logos, forma creatoare a Cuvantului lui Dumnezeu si cand Dumnezeu a zis, a luat fiinta.Ce este interesant, omului nu i s-a dat autoritatea Logos, desi exista teologii in ziua de astazi care afirma ca noi suntem mici dumnezei, suntem indumnezeiti si avem si noi puterea Logos si noi ce vorbim ia fiinta. Noi, numai atunci cand vorbim suprapus voii lui Dumnezeu ia fiinta si nu ia fiinta fiindca zicem noi, ia fiinta pentru ca este voia lui Dumnezeu. Noi nu putem lucra in afara voii lui Dumnezeu. Dar si omului i s-a dat un cuvant. Si primilor oameni li s-a dat un cuvant …de la litera. Si  li s-a spus, “Aveti voie sa mancati din toti pomii din gradina, dar in ziua cand veti lua fructul oprit din pomul din mijlocul gradinii, pomul cunostintei binelui si raului, cu siguranta veti muri.” Este prima si singura interdictie data oamenilor in gradina Eden. Te-ai gandi ca oamenii acestia ar fi fericiti, nu pana la adanci batranete, ca acolo nu era nici batranete, nici moarte, ci pentru o eternitate. Oamenii acestia erau sub voia lui Dumnezeu, erau sub binecuvantarea lui Dumnezeu. Au facut ce au facut si au mancat din fructul oprit. Au calcat litera lui Dumnezeu. O litera care trebuia respectata si ascultata. Litera aceasta era pentru ca sa-i protejeze de blestem si de moarte. Dar au calcat-o si s-a implinit cuvantul lui Dumnezeu. Si din punct de vedere fizic, in ziua aceea a intrat moartea in ei si a inceput sa-si faca lucrarea, pana i-a bagat in pamant. Si la inceput i-a luat 1000 de ani, ceea ce ne duce la o semnificatie profetica, “In ziua in care vei manca, vei muri.” La Dumnezeu o mie de ani sunt ca o zi, o zi ca o mie de ani.

Dar, cel mai grav este ca a intrat moartea spirituala in lume. Omul a fost despartit de Dumnezeu. Si va rog sa observati ca poporul lui Israel, la muntele Sinai, din nou i se aduce slova, sau litera. Litera este dreapta, slova este cuvantul desavarsit a lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu. Le-a dat zece. Le-a calcat si pe acestea. Se vorbea foarte frumos despre Moise: Slujitor credincios, cu pasiune, peste casa lui Dumnezeu. Si imi aduc aminte de momentul acela, cand coboara de pe munte cu placile scrise, cu tablele scrise cu degetul lui Dumnezeu, cu slova, cu litera lui Dumnezeu, cu interdictiile lui Dumnezeu, cu poruncile lui Dumnezeu. Si Dumnezeu ii spune, “Moise, du-te repede, pentru ca poporul acesta pe care l-am scos din tara Egiptului cu mari minuni, cu brat puternic s-a dedat la idolatrie si ma necinsteste.” Dragii mei, Moise, Biblia spune ca a fost cel mai bland om de pe fata pamantului. Rezist tentatiei de a spune ca din cand in cand si cei mai blanzi oameni se supara, se manie si se infurie. Prefer sa cred ca Moise n-a cazut prada unui sentiment de manie. Vreau sa cred ca Moise n-a fost nervos. Nu cred ca Moise a fost nervos. Vreau sa va spun ce cred eu ca s-a intamplat cu Moise si cred ca Biblia imi da mie dreptate. (10:30)

Stiti cu ce se cobora Moise la poporul acesta? Cu moartea. Pentru ca poruncile acelea spuneau: Daca le respecti vei trai, daca le calci vei muri. Si Moise nu venea, nu facea o slujba aducatoare de viata. Nu apucase sa coboare dupa munte cu slova lui Dumnezeu si slova aceea era gata sa-i omoare. Si stiti ce a facut Moise? A izbit…. stau si ma gandesc- cat de mult ar trebui sa se enerveze un pastor in mijlocul adunarii, atunci cand vede ca oamenii calca flagrant legile lui Dumnezeu si poruncile lui Dumnezeu si sa se supere pe Biblie, sa dea cu ea de pamant. Eu cred ca nici unul dintre slujitorii de aici nu ar indrazni sa faca asa ceva. Nu pentru a se razbuna pe tablele legii a facut Moise gestul acesta , ci datorita faptului ca tablele acelea erau evidenta lui Dumnezeu impotriva unui intreg popor. Era actul de condamnare ale unei intregi natiuni.

Aduceti-va aminte ce spunea apostolul Pavel. E adevarat, noi venim cu o noua dimensiune a Cuvantului lui Dumnezeu. Dar, cuvantul acesta pe care noi il propovaduim in noul legamant ne face la fel, cel putin la fel de responsabili fata de el. Si apostolul Pavel spunea mesajul nostru este o mireasma. Evanghelia pe care noi o propovaduim este un parfum, este o mireasma. Pe unii ii duce de la moarte la moarte. Pe altii, de la moarte la viata. Dragii mei, cuvintele care au fost propovaduite in zilele acestea, insusite si respectate, vor aduce viata in sufletele multora din locul acesta. Calcate si neascultate vor aduce moarte.

Vreau sa citesc ceea ce spune cuvantul lui Dumnezeu in Evrei 12:18:

18 Voi nu v’aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întunerec, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trîmbiţă, nici de glasul, care vorbea în aşa fel că ceice l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească, 20 (pentrucă nu puteau suferi porunca aceasta: ,,Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata“. 21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încît Moise a zis: ,,Sînt îngrozit şi tremur!“). 

Permiteti-mi sa ma reintorc la textul nostru si sa spun: Daca slova aceasta, litera aceasta care este legea lui Dumnezeu desavarsita… Pavel spunea in Romani: Legea lui Dumnezeu e desavarsita. Nu-i de vina legea, ca nu ne-a trandformat.  Legea-i desavarsita. Dar legea nu a avut nici o incarcatura, a fost doar o litera. Si acum, ceea ce spune aici cuvantul lui Dumnezeu este: Slujba noastra este o slujba superioara, pentru ca in litera aceasta care vine de la Dumnezeu- si vreau sa va spun ca litera evangheliei este la fel de ingusta, la fel de stricta, si chiar mai stricta decat litera din vechiul legamant. Domnul Isus spunea, “A-ti auzit ca in lege s-a zis, dar Eu va spun. Sa nu ucizi? Eu va spun: Sa nu urasti. A-ti auzit ca in lege s-a spus: Sa nu preacurvesti. Dar Eu va spun: Sa nu priviti si sa poftiti.”

Epistolele, si in special epistolele lui Pavel, considerat de foarte multi campionul liberalismului sunt pline, scumpii mei, de do’s and dont’s. Stiti despre ce vorbesc. Do’s and don’ts. “Ne-am saturat, Domnule, de bisericile astea Romanesti, unde-s numai ‘do’s and dont’s’, reguli… Aha. Uitati-va va rog, cititi din scoarta in scoarta, epistolele lui Pavel sunt pline de ce sa facem si sa nu facem. Litera dupa litera, dupa litera, dupa litera, dupa litera, dupa litera. Exists totusi o diferenta. Litera din vechime era goala. Era doar cuvant, fara nici o incarcatura de putere. Dar litera care ne-a fost data noua este litera lui Dumnezeu, este Fiul lui Dumnezeu, este puterea Duhului Sfant , care incarca cuvantul acesta cu putere de implinire. Si ascultati ce spune aici Cuvantul Domnului: 2 Corinteni 3:7-8  Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?  Stiti de ce, scumpii mei? Pentru ca slova cu duh ne da o slujba binecuvantata. Noi nu mai coboram cu tablele speriati, ca tablele acelea, cuvintele acelea ii vor omori pe oameni, ci coboram cu Evanghelia, care are in ea putere de implinire, de transformare si stim ca le va da oamenilor viata. Dar, le va da viata atunci cand ei vor accepta transformarea produsa de Duhul Sfant in vietile lor. Si aici spune cu ce s-a coborat Moise de pe munte: Cu niste table care erau osanda lui Dumnezeu, cu cat mai mult o intreci in slava slujba aducatoare de neprihanrie.

Dragii mei, atunci cand Domnul Isus Hristos a murit la Calvar, Domnul Isus a murit pentru pacatele noastre. A murit pentru ca sa ne curateasca casa fiintelor noastre. Dar, in casa aceasta nu poate si nu trebuie sa ramana goala. Ci, atunci cand este curata, trebuie umpluta. Si ceea ce umple casa sufletului tau este puterea Duhului Sfant. De ce credeti ca le-a spus ucenicilor.. erau pe munte si L-au vazut pe Domnul Isus Hristos inaltandu-se. Ce priveliste extraordinara. Si in timp ce se inalta, ei au ramas cu ochii pironiti in sus. Acuma, le spuse-se ca se intoarce inapoi. Bag seama ca unii dintre ei or fi crezut ca nici nu mai trebuie sa plece de acolo. Stau, cum S-a dus, se va intoarce repede, ca: Iata, ca Eu vin in curand. “Barbati Galileeni, de ce stati cu ochii pironiti spre cer? Acest Isus, pe care L-ati vazut inaltandu-se la cer se va intoarce in acelasi fel. Voi duceti-va la Ierusalim…” si Domnul le spuse, “Nu va departati de Ierusalim..” Pai, de ce sa nu ne indepartam? Vrem sa implinim planul Tau cat mai repede. Vrem as vi cat mai repede. Vrem sa intram in slujba cat mai repede.” “Nu va indepartati de Ierusalim pana veti primi o putere si apoi imi veti fi martori in Ierusalim, in Iudeia, in Samaria si pana la marginile pamantului.” (19:00)

Aceasta este puterea de marturie, dar este si o putere de transformare, dragii mei. Oriunde au mers oamenii lui Dumnezeu s-a produs aceasta transformare. Sfintenia aceasta, neprihanirea aceasta este reprezentata aici in pasajul acesta  cu cuvantul slobozenie sau libertate. A-ti auzit de termenul ‘libertate in Hristos’. Ce inseamna libertate in Hristos? Sa nu intelegem gresit termenul acesta. Pentru ca, vedeti, este firea aceasta pamanteasca, care tare se tareste. care tare vrea sa-si faca de cap. Si este exact cum eram eu cand eram copil si ma ducea la doctor. Si pe drum o bombardam pe mama cu intrebari, “Dar, ce-mi face?” Se mai intampla si in alte situatii, cand mai faceam cate o boacan si ma facea sa ies de acolo de unde am fost bagat si de acolo (de sub locul in care eram, ziceam) “Dar, ce-mi faci?” Asa face si firea pamanteasca. “Hai la biserica!” “Dar, ce-mi faci?” “Citeste Biblia!” “Dar, ce-mi faci?”

Cand legea a venit, firea pamanteasca s-a ingrozit, “Dar, ce-mi face?” Pai vrea sa te lege. De ce sa te lege? Ca sa nu-ti faci de cap. Dumnezeu, prin lege, a dorit sa suprime aceasta expansiune a pacatului. Sa limiteze expansiunea pacatului. Acuma vine harul si firea pamanteasca zice, “Dar, ce-mi face?” Si sunt unii care spun, “Oh, vino la Isus, nu-ti face nimic harul! Nu trebuie sa se transforme nimic in viata ta. Uite asa, frumos, te duce in rai.” Harul lui Dumnezeu este si el un profesor. In Tit spune, “Ne invata harul lui Dumnezeu sa o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti.” Va rog sa observati ce spune cuvantul lui Dumnezeu in Galateni 5:13 despre aceasta slobozenie: Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Stiti cum e cu firea asta pamanteasca? Ea vine de multe ori fericita la propovaduirea harului lui Dumnezeu. “Har” intre ghilimele, atunci cand i se spune ca nu-i face nimeni nimic. Cheama sa se simta bine. Dragii mei, credeti dumneavoastra ca Hristos a murit pe cruce ca legea sa ne disciplineze si harul sa ne transforme intr-un haos total moral? Legea ne-a imbracat decent si harul ne dezbraca? Ce credeti dumneavoastra? Legea ne invata sa fim demni si decenti si harul ne inzorzoneaza, ne impopotoneaza, ne vopseste, ne face ca pe sorcove? Asta-i rolul harului? De aia a venit harul in lumea aceasta? (22:00)

O, nu de aia a venit harul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu a venit pentru ca toate aceste lucruri bune sa le respectam si sa le implinim, nu tarandu-ne pe pamant, ci cu bucurie si de buna voie. De aceea a venit harul lui Dumnezeu. Asta inseamna adevarata slobozenie. Stiti ce este deranjant? Ca in ziua de azi, toate marile dileme pe care le avem, asa de multe avem, trebuie sa recunoastem ca avem dileme. E pacat sa? Aia trebuie, si aia, si aialalta si cealalta? Si asta, si asa, si altfel? Si stiti ce observ eu? Ca toate le negociem in favoarea firii pamantesti. De la o generatie la alta, mai negociem cateva, dar niciodata nu am auzit si nu se vede, ca realitatea este clara fratilor. Sa ne iertati. Ne uitam fiecare in biserica de unde venim si vedem care este tendinta. Cand noi propovaduim aceasta ingustime a harului lui Dumnezeu, noi mergem impotriva curentului. Noi nu satisfacem dorintele multimii. Nu. Noi mergem impotriva multimii. O, nu e prea popular sa spui omului sa fie mai ingust in modul cum se imbraca, cum se poarta, cum vorbeste, cum traieste. Nu, lucrul asta nu este popular.

Slobozenia este altceva. Nu sunt liber sa fac ce vreau. Sunt liber sa fac ceea ce trebuie. Nu sunt liber sa merg unde vreau si sa vorbesc cum vreau  si sa fac ce vreau. Sunt liber sa implinesc toate poruncile lui Dumnezeu ca sa dovedesc cu adevarat ca-L iubesc. Marir sa fie numele Domnului! Asta este chemarea la slobozenie. Si firea pamanteasca vine si spune: Ce vrei lege cu mine? “Sa te bag in puscarie, sa te leg.” Si fuge saraca lege la har si zice, “Poate ca se poarta mai frumos cu mine: Dar, tu (harule) ce faci cu mine?” “Eu vreau sa te rastignesc. Eu vreau sa mori. Eu vreau sa te anihilez, sa te neutralizez.” Si cand aude una ca asta, firea pamanteasca se ingrozeste.

Dragii mei, se merita sa traim in Duhul, nu in firea pamanteasca. Si continua cuvantul Domnului in Galateni 5:16 – Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti. Auzi, stii ce? Cand prea iti da ghes (?) inima sa faci un lucru, sa te duci undeva, sa faci ceva, sa-ti cumperi ceva si simt ca nu mai pot, dragul meu, stii fara ce sa nu poti trai in lumea asta? Sa nu poti trai fara Hristos. Sa nu poti trai fara casa lui Dumnezeu. Daca prea te impinge ceva de la spate- du-te, fa, du-te si tu, incearca si tu si altii fac asa- dragul meu, sa stii ca ala nu este indemnul Duhului, te imbranceste firea de la spate. Prea traieste. Are prea mare putere, prea voinica. Rastigneste-o impreuna cu Hristos. Ascultati continuarea pasajului din Evrei 12:

22 Ci v’aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi, 

Noi nu avem aici partasie doar cu cateva mii de oameni la Phoenix, Arizona. Aici, prin Duhul Sfant, noi avem partasie cu toti sfintii, din toate vremurile. Laudat sa fie Domnul! Aici, duhovniceste sunt prezenti martirii, sunt oamenii despre care spune Evrei 11:36-40 –

36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; 37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, – 38 ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului. 39 Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n’au primit ce le fusese făgăduit; 40 pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n’ajungă ei la desăvîrşire fără noi.

Stiti ce inseamna asta, fratii mei? Avem noi curajul sa ne frecam umar de umar cu asemenea oameni? Dupa ce o saptaman intreaga ne fugareste si ne munceste firea pamanteasca? Dupa ce firea pamanteasca ne face haos in cap, in minte si in viata, vii si stai cot la cot , umar la umar cu asemenea sfinti. Si mai si spune Biblia ca nu le-a dat lor Dumnezeu lor desavarsirea ca sa nu ne-o ia inainte. De aceea, ascultati ce spune Dumnezeu in Evrei 2:1- De aceea trebuie sa predicam lucrui mici si lucruri mari, pentru ca daca in cele mai mici lucruri ne facem vinovati, ne facem vinovati de toate. Si cine va invata pe oameni s arespecte chiar lucrurile cele mai mici va fi mare in imparatia lui DumnezeuCine nu va invata sa le respecte si pana la cele mai mici, ca nu avem voie sa selectam intre ele- mici, mari, importante, mai putin importante. “Toate”, asa spune cuvantul lui Dumnezeu. Si atunci, spune aici sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele, caci… Evrei 2:

De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s’a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi -a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne -a fost adeverită de cei ce au auzit -o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite după voia Sa!

Asta este slujba aducatoare de viata a Duhului! Intorcandu-ne la Evrei 12:24:

24 de Isus, Mijlocitorul legămîntului celui nou, şi de sîngele stropirii, care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel. 25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n’au scăpat ceice n’au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri, 

si acum un lucru care care ne atrage atentia asupra sfarsitului:

26 al cărui glas a clătinat atunci pămîntul,(la muntele Sinai) şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: ,,Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul“. 27 Cuvintele acestea ,,încă odată“ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină. 

Stiti ce va face intr-o zi Dumnezeu? Va lua pamantul acesta si-l va zgaltaii din temelii. Se va prabusi tot. Monumentele oamenilor se vor prabusi. Imparatiile oamenilor se vor prabusi. Institutiile omenesti se vor prabusi. Marii oameni ai istoriei vor disparea. Praf si pulbere se alege de tot ce este omenesc, firesc si pamantesc. Mai mult, si cerurile vor fi clatinate, puterile cerului vor fi clatinare si corpurile ceresti vor trosni de caldura focului. Pamantul cu tot ce este pe el va arde. Scopul este unul. Cand se aseaza cenusa, cand se aseaza praful, cand mai ramane ce ramane de tot si nu mai este decat praf si pulbere, o singura institutie ramane in picioare si aceasta este  imparatia lui Dumnezeu. Si ceea ce o tine in picioare nu este intelepciunea noastra, nu este destoinicia noastra, nu sunt capacitatile noastre, ci este Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

In Efeseni ni se vorbeste despre ceea ce face Duhul lui Dumnezeu in biserica Sa. Sa stiti ca acest pamant este inconjurat de o patura groasa. O patura groasa de duhuri, de capetenii, de institutii demonice care nu fac altceva decat sa incerce sa intrerupa legatura noastra cu Dumnezeu. Ascultati ce spune cuvantul Domnului in Efeseni 3:8-11:

Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi -a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; 10 pentruca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, 11 după planul vecinic, pe care l -a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.  1În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.

De ce ne apropiem de Dumnezeu cu incredere? Ca nu ne osandeste inima. Pentru ca slobozenia aceasta ne-a eliberat de puterea pacatului, de legaturile pacatului. Va rog iarasi, sa nu va pierdeti cumpatul.

13 Vă rog iarăş să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră). 14 …Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, 15 din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt, 16 şi -L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,

Capacitatea de a ramane in picioare, de a sluji scopului lui Dumnezeu in lumea aceasta este sa fim plini de Duhul Sfant. Si acum, vreau sa inchei cu finalul capitolului 12 din Evrei si apoi Evrei 10:

27 Cuvintele acestea ,,încă odată“ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină. 

Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina,” Sa vedem ce inseamna pasiune. Pasiune, probabil, pentru foarte multi inseamna sa, stiu eu, sa sarim in sus? Nu stiu ce inseamna pentru unii pasiune. Uite ce inseamna:

28 Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; 29 fiindcă Dumnezeul nostru este ,,un foc mistuitor`

Pasiunea de a-L sluji pe Dumnezeu cu excelenta duhovniceasca, spirituala, de a respecta Cuvantul Lui pana la ultima iota. Si acum, ascultati ce spune in Evrei 10:26: Căci, dacă păcătuim cu voia- dragii mei, sunt greseli inadvertente. Sunt pacate din vremurile de nestiinta. Dar, vai de omul care comite constient pacatul. Spune aici:

26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. 28 Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă,

sentinta aceea… Noi spunem: “O, noi nu mai avem parte de asa ceva. Noi suntem sub har.” Bine, suntem sub har. Harul lui Dumnezeu ne da timp de pocainta, de intoarcere, de reabilitare. Dumnezeu ne cheama la mantuire. Dar ascultati:

29 Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Dragii mei, suntem oameni iertati si sfintiti prin sangele Domnului Isus. Suntem oameni umpluti si sfintiti, abilitati si capacitati sa facem lucrarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfant. Ne cheama Duhul lui Dumnezeu. Ne cheama harul lui Dumnezeu sa traim o viata sfanta, curata, evlavioasa, sa fugim de tot ceea ce este rau, sa nu ne intinam in poftele firii pamantesti. Si acum, intorcandu-ne la pasajul pe care l-am citit la inceput, vorbind despre sfarsitul acestei vieti, de plinatatea Duhului Sfant. 2 Corinteni 3:18:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Prin Duhul Domnului aratam din ce in ce mai mult ca Hristos. Prin Duhul Domnului facem lucrarile pe care le-a facut Hristos. Prin Duhul Domnului vom ajunge intr-o zi acolo unde ne asteapta Hristos. Amin.

~sprelumină~

(duţu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s