TELEFONUL

TELEFONUL   O poezie in care parinti batrani, mame si tati isi exprima dorul si dragosta ce o poarta fata de a lor copii.

TELEFONUL   by maminineta

copii plecaţi prin lumi fără hotare
de dorul vostru lăcrimăm mereu
încercuim la zile -n calendare
şi ne rugăm să nu vă fie greu
de sună telefonul lăsăm treaba
şi alergăm cu sufletul la gură
să ştim de voi ceva de parcă graba
v-ar mai întoarce iar în bătătură
scrisori nu se mai scriu-sunt telefoane
dar ştiu că slova scrisă e mai bună
ne-am învăţat să apăsăm butoane
dar scrisul îl citeam o săptămână
pe acasă e cum ştiţi de astă vară
mai moare câte-un om la noi în sat
nu mai sunt nunţi – cine se mai însoară
când toţii copiii lumii au plecat
noi v-aşteptăm că dorul lasă rană
şi timpu-şi cere drepturile lui
ochii mi-i şterg cu colţul la năframă
şi pun iar telefonul într-un cui

picture,sursa f-book

~sprelumina~

(dutu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s