CE SE ÎNTÎMPLĂ CÎND PIERZI PE CEL DRAG (Luca.24:1-43) By David (duţu) Miclea.
*Cuvîntul de aur: Si au zis unul catre altul: „Nu ne ardea inima in noi cand ne vorbea pe drum si ne deschidea Scripturile?” (Luc.24:32)
După o vreme în preajma lui Isus (aprox.3ani şi jumătate) în care parcă dragostea frătească se simţea în micuţul grup format de Isus, a venit o zi în care ucenici au fost cuprinşi de deznădejde. Toate acestea au început să se accentueze începînd din seara în care Învăţătorul lor a fost vîndut de unul dintre ai lor, apoi au aflat că un altul L-ar fi trădat, dar ceea mai grea descurajare a fost cînd ca un trăznet ia lovit vestea: Hristos e condamnat la moarte prin crucificare, sentinţa a fost aplicată şi El (Nădejdea lor) era acuma în mormînt. Petru şi Ioan au plecat la mormînt, găsind mormîntul gol, :’Aceasta e prea de tot, nici în mormînt nu Îl lasă în pace pe Isus”. Starea aceasta i-a dus pe ucenici la o descurajare care nu poate să fie descrisă.
CÎND APARE DESNĂDEJDEA…
1.APARE ISOLAREA (Ioan.20:19, 26)
-Ucenicii, s-au retras din mulţime, stăteau cu uşile încuiate.
2.RUPEREA PĂRTĂŞIEI.(Luca.24:13-16…)
-Unii din ucenici au părăsit oraşul şi au plecat la sat, au părăsit micul grup proaspăt format.
3.ADUCE AMĂRĂCIUNE, ÎNTREBĂRI LA CARE SE AŞTEPTA RĂSPUNS.(Luca.24:13-17).
-Aveau atîtea întrebări, şi deveneau tot mai trişti.
4.DESCURAJAREA TE DUCE LA AMINTIRII ALE TRECUTULUI (Luca.24:17-24).
-Nădejdea lor era spulberată, Isus Prorocul puternic în fapte şi cuvinte nu mai era, acum trăiau din amintirii.
5.PREZENŢA CELUI ÎNVIAT LE ADUCE NĂDEJDE, AŞEAZĂ O NOUĂ SPERANŢĂ ÎN VIAŢA LOR (Luca.24:28-43)
-La frîngerea pîinii Se descoperă, apoi ei din desnădejdea în care au fost cuprinşi, i-au drumul înapoi la Ierusalim să spună fraţilor că ei au văzut pe Domnul.
***Alături de psalmist să alungăm şi noi desnădejdea din viaŢa noastră şi să spunem :
Povatuieste-ma in adevarul Tau si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea! (Ps.25:5).
~sprelumină~
(duţu)
Anunțuri
