DACA LUCRURILE „MADE IN CHINA” SE AFLA LA ORICE PAS, DE CE NU SI UN CRESTINISM „MADE IN CHINA” :((((((

Creștinism „made in China”

h

Ideea unui brand creștin pare destul de ciudată, chiar și în condițiile strategiilor de marketing care ne invadează viața cotidiană. Chinezii nu par să fie deloc inovatori în această privință. Încercarea guvernului chinez de branduire a creștinismului are ecou în istoria recentă a României.

 

Guvernul chinez intenționează să introducă propriul brand în teologia creștină, relatează site-ul China Daily, un web-site susținut de către statul chinez.

Care ar fi esența acestei provocări deloc surprinzătoare pentru realitatea religioasă din cea mai populată țară de pe glob? „Construcția teologiei creștine din China ar trebui să se adapteze la contextul național al Chinei și să fie infuzată de cultura chineză”, a spus Wang Zuoan, director al Administrației de Stat pentru Culte.

Practic, această teologie de tip chinez „trebuie să fie compatibilă cu calea socialismului” adoptată de Partidul Comunist Chinez.

Ceea ce românilor le aduce aminte de vremuri triste, chinezii par să accepte cu lejeritate. În opinia reprezentanților din cadrul bisericii protestante susținute de către stat, acest proiect îi va încuraja pe mulți credincioși să contribuie la progresul social al țării, la prosperitate culturală și dezvoltarea economică. Deci, protestanții nu par deloc deranjați de noul proiect al oficialităților de la Beijing.

Un purtător de cuvânt de la Christian Solidarity Worldwide (CSW) a spus că accentul pus pe contribuția  credincioșilor la „progresul armoniei sociale” și nevoia creștinismului „de a se adapta la contextul național al Chinei” sunt un ecou al unor controverse ale trecutului cu privire la rolul religiei în promovarea armoniei sociale și unității naționale.

„Deși Wang a vorbit în mod specific despre construcția teologiei creștine din China, este dificil de prezis cum va arăta aceasta în practică. Scopul principal ar putea fi o reaccentuare a importanței loialității creștinilor față de țară și așezarea Partidului în topul priorităților”, a comentat mai departe reprezentantul SCW.

Creștinismul, o provocare pentru ateismul chinezDe fapt, analizând prin prisma realităților religioase din China, poate fi ușor dedusă strategia Beijingului. Comentariile lui Wang sunt de fapt parte a unui efort concertat pentru ținerea sub control a creștinismului.Din ianuarie, oficialii chinezi au distrus crucile a cel puțin 229 de biserici. Unele biserici au fost demolate în întregime, iar guvernul a emis avize de demolare a peste 100 de biserici.„Deși aceste măsuri par să fi fost comandate de către autoritățile de la nivel de provincie, faptul că acestea au continuat timp de mai multe luni în fața opoziției interne și internaționale sugerează că acestea au cel puțin aprobarea, dacă nu încurajarea autorităților de la Beijing”, a declarat purtătorul de cuvânt al CSW.În ultimele decenii, bisericile protestante chineze s-au dezvoltat extrem de rapid, însă practicile religioase rămân strict controlate de Partid. Face parte din politica oficială ca adepţii diferitelor culte recunoscute să se reunească doar în locuri aprobate corespunzător.„Bisericile subterane” neautorizate, care s-au dezvoltat în afara organizaţiilor oficiale, sunt cu regularitate reprimate şi dizolvate de forţele de ordine.În luna mai, într-un raport realizat de University of International Relations și de Social Science Academic Press  era menționat faptul că religia a reprezentat o amenințare gravă la adresa identității chineze. Infiltrarea religioasă a fost considerată una dintre cele patru provocări la adresa securității naționale a Chinei.Teama de influență străină asociată cu religia constituie o preocupare pe termen lung pentru autoritățile chineze. Mișcarea patriotică a celor trei autonomii, singura organizaţie autorizată şi care regrupează activităţile protestante din China continentală, ale cărei principii sunt autoguvernare, autosusținere și autoproclamare, este un semn clar că există o intenție nedisimulată de a-i ține departe și fără influență pe misionarii creștini străini.Creștinismul, partener al statului?Ciudată este atitudinea de non-combat a protestanților. O atitudine care este incompatibilă cu însăși termenul de protestant.O succintă retrospectivă explică predispoziția protestantismului de ieșire de pe traiectoria pe care ar părea să i-o indice numele. O dovadă concretă în acest sens este atitudinea pe care majoritatea teologilor protestanți (însă nu doar ei) au avut-o față de regimurile de dictatură.Hitler a știut să le câștige supunerea în mod necondiționat. Mulți dintre protestanți chiar au mizat pe aura mesianică a liderului nazist. De aici și până la declarații de iubire în numele preceptelor creștine nu a mai fost decât un pas.Iar argumente în această direcție au fost invocate cu destulă lejeritate. Apostolul Pavel afirmă în mod repetat că orice creştin datorează teamă şi ascultare „stăpânirilor”, fiindcă acestea sunt stabilite de către Dumnezeu. Mulţi creştini au luat această cerinţă a apostolului într-o manieră absolută.Supunerea a devenit un deziderat în sine, suficient pentru liderii politici pragmatici să exploateze în folos propriu teologia protestantă. Apoi, solicitarea lui Iisus de a face o distincție între Cezar și Dumnezeu pare a creiona o separare radicală între împărăția „de aici” și cea „de dincolo”.În consecință, nu puțini au optat pentru o construcție teologică care să îi mențină la distanță de arena politică. Rezultatul? Dezvoltarea unui pasivism creștin care a condus nu de puține ori la înflorirea regimurilor de dictatură. Cealaltă față a creștinismuluiPe de altă parte, aceeași istorie înregistrează și sclipirile unor personalități care prin decizia lor de a înfrunta autoritățile au contribuit decisiv la schimbarea traiectoriei umanității. Mahatma Gandhi sau Martin Luther King, Jr. au demonstrat cum valorile creștine pot schimba fundamental societatea.Ei și alții cu manifestări similare ar putea fi ușor acuzați de nerespectarea statului de drept. De fapt, asta au și făcut. Au refuzat colaborarea cu statul de drept emitent de legi nedrepte.Atitudinea lui Dietrich Bonhoeffer generează nu doar dileme, ci și acuzații la adresa celor care în numele creștinismului au făcut un pact cu dictaturile. Nici comunismul nu face excepție. Iar România s-a încadrat și ea în același trend. Bisericile creștine și-au justificat de prea multe ori compromisul apelând la aceleași texte din Biblie.Pe aceeași linie de frondă poate fi încadrată și atitudinea creștinilor chinezi care se adună clandestin în case. Refuzând integrarea în teologia aprobată de stat, disidenții creștini din China demonstrează că istoria trebuie scrisă și cu suferință atunci când demnitatea umană este negată prin decizii politice.Este un aspect pe care creștinii români sub comunism l-au dezvoltat doar parțial și secvențial. Colaborarea cu structurile statului comunist pe care lideri și enoriași au avut-o nu mai poate fi astăzi contestată. Creștinismul din spațiul românesc nu și-a construit o imagine eroică în fața tăvălugului comunist. Excepțiile au fost mult prea puține pentru a deveni o regulă.Ceea ce se întâmplă acum în China demonstrează cu ușurință cum în numele aceluiași creștinism și pe baza aceluiași text sfânt se pot adopta atitudini diametral opuse. Un creștinism de conjunctură poate supraviețui cu mare succes în condițiile în care alții sunt persecutați. Și, din păcate, nu de puține ori provocatori ai suferinței sunt tocmai cei care predică în numele iubirii.

Sursa:http://semneletimpului.ro/international/asia/china/crestinism-made-in-china.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s