DESPRE CASATORIE (4)

DESPRE CASATORIE (4)


Căsătoria

Dumnezeu a făcut din bărbat o femeie, care să-i fie tovarăş şi ajutor, care să fie una cu el, să-l înveselească, să-l încurajeze, să-i fie o binecuvântare, iar el, la rândul lui, să-i fie un ajutor puternic. Toţi aceia care păşesc în relaţia de căsătorie, având un scop sfânt – soţul de a dobândi sentimentele curate ale unei inimi de femeie, femeia de a înmuia şi îmbunătăţi caracterul soţului ei şi de a-l desăvârşi – îndeplinesc scopul lui Dumnezeu pentru ei.

Domnul Hristos nu a venit pentru a distruge această instituţie, ci s-o readucă la sfinţenia şi nobleţea sa originală. El a venit să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în om şi această lucrare a început-o punându-Şi aprobarea asupra căsătoriei.

El, care a dat-o pe Eva lui Adam, ca ajutor, a înfăptuit prima Sa minune la un ospăţ de nuntă. În sala de ospăţ, acolo unde prietenii şi rudele se bucurau împreună, a fost locul unde Şi-a început Domnul Hristos lucrarea publică. În acest fel, El a aprobat căsătoria, recunoscând-o ca pe o instituţie pe care El Însuşi o întemeiase. El fusese Cel care poruncise ca bărbaţii şi femeile să se unească prin sfânta legătură a căsătoriei, să întemeieze familii ai căror membri, încoronaţi cu onoare, aveau să fie recunoscuţi ca membri ai familiei de sus.

Nunta trebuie să fie o ocazie simplă, fericită

Iubirea divină, ce emană de la Hristos, nu distruge niciodată iubirea omenească, ci o include. Prin aceasta, dragostea omenească este rafinată şi curăţită, înălţată şi înnobilată. Iubirea omenească nu poate aduce niciodată roade preţioase, dacă nu este unită cu natura divină şi dacă nu este cultivată pentru ceruri. Domnul Isus doreşte să vadă căsătorii fericite, vieţi tihnite.
Scripturile arată că atât Domnul Isus, cât şi ucenicii Lui au fost chemaţi la acest ospăţ de nuntă [în Cana]. Domnul Isus nu le-a interzis ucenicilor să participe la nunţi, care sunt ocazii de bucurie. Participând la această sărbătoare, Domnul Hristos ne-a învăţat că El doreşte ca noi să ne bucurăm cu cei ce se bucură, păzind rânduielile pe care El le-a lăsat. El nu a oprit niciodată sărbătorile nevinovate ale oamenilor, atunci când acestea s-au desfăşurat în armonie cu legile cerului. La o adunare onorată de prezenţa Domnului Hristos, este drept ca urmaşii Săi să participe. După ce a participat la această sărbătoare, Domnul Hristos a mai participat la multe altele, aprobându-le astfel pe acestea, prin prezenţa şi învăţătura Sa. Nu există nici un motiv să facem paradă sau etalare, chiar dacă cei doi se potrivesc perfect.

Mi s-a părut întotdeauna atât de nepotrivită asocierea nunţii cu ilaritatea, veselia peste măsură şi pretenţia că suntem cineva. Nu, ci aceasta este o rânduială lăsată de Dumnezeu, care trebuie privită cu cea mai mare solemnitate. Relaţia de familie care se formează aici pe pământ, trebuie să fie o demonstrare a ceea ce va trebui să fie ca familie sus în cer. Slava lui Dumnezeu trebuie pusă totdeauna pe primul plan.

1 Sfat pentru noii căsătoriţi
Stimate frate, draga mea soră: v-aţi unit printr-un legământ pe viaţă. Educaţia voastră în ceea ce priveşte viaţa de căsătorie a început. Primul an din viaţa de căsătorie este un an de experienţă, în care soţul şi soţia vor cunoaşte, fiecare în parte, trăsăturile de caracter ale celuilalt, după cum şi copilul îşi învaţă lecţiile la şcoală pentru a le şti. De aceea, faceţi ca în primul an din viaţa voastră să nu existe capitole care să dăuneze fericirii voastre.

Pentru a dobândi o cunoaştere corespunzătoare a vieţii de căsătorie este nevoie de lucrarea unei vieţi întregi. Cei care se căsătoresc încep o şcoală pe care nu o vor absolvi niciodată în această viaţă. Fratele meu, timpul, puterea şi fericirea soţiei tale sunt acum legate de ale tale. Influenţa ta asupra ei poate fi o mireasmă de viaţă spre viaţă sau de moarte spre moarte. Ai grijă să nu-i ruinezi viaţa.
Sora mea, tu trebuie să înveţi acum cele dintâi lecţii practice cu privire la răspunderile vieţii de căsătorie. Ai grijă să înveţi cu credincioşie aceste lecţii zi de zi.

Nu da loc nemulţumirilor şi mofturilor. Nu tânji după o viaţă de tihnă şi inactivitate. Fereşte-te continuu de egoism.

În unirea voastră pe viaţă, sentimentele trebuie să sporească fericirea celuilalt. Fiecare trebuie să lucreze pentru fericirea celuilalt. Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi. Însă, deşi voi trebuie să deveniţi una, nici unul dintre voi nu trebuie să-şi piardă individualitatea în a celuilalt. Dumnezeu este stăpânul individualităţii voastre. Pe El trebuie să-L întrebaţi voi: Aceasta e bine? Aceasta e rău? Cum pot împlini mai bine scopul pentru care am fost creat? „Voi nu sunteţi ai voştri; căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ; proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupurile şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni, 6,19-20). Iubirea voastră pentru ceea ce este omenesc trebuie să fie pe al doilea loc, după iubirea pentru Dumnezeu. Belşugul afecţiunii voastre trebuie să se reverse faţă de Acela care Şi-a dat viaţa pentru voi. Trăind pentru Dumnezeu, sufletul îndreaptă către El simţămintele lui cele mai bune şi cele mai înalte. Este oare revărsarea cea mai mare a iubirii voastre îndreptată către Acela care a murit pentru noi? Dacă aşa stau lucrurile, iubirea voastră unul faţă de celălalt este după rânduiala cerească.

Dragostea poate fi tot aşade limpede ca şi cristalul şi frumoasă în curăţenia ei şi totuşi, poate fi superficială, pentru că n-a fost pusă la probă şi încercată. Faceţi din Domnul Hristos cel dintâi, cel din urmă şi cel mai bun dintre toate lucrurile. Priviţi la El fără încetare şi iubirea voastră pentru El va deveni zilnic tot mai profundă şi mai puternică, pe măsură ce este supusă încercării. Pe măsură ce iubirea voastră pentru El sporeşte, şi iubirea voastră, a unuia pentru celălalt, va deveni tot mai profundă şi mai puternică. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă.” (2 Corinteni 3,18).

Acum, aveţi de îndeplinit datorii pe care nu le aveaţi înainte de a vă căsători. „Astfel dar, îmbrăcaţi-vă cu …bunătate, umilinţă, smerenie şi îndelungă răbdare”. „Trăiţi în dragoste după cum şi Hristos ne-a iubit”. Studiaţi cu atenţie învăţătura următoare: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei după cum şi Hristos este Capul bisericii… Şi după cum biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor, în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, cum a iubit Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea”. (Coloseni 3,12; Efeseni 5,2.22-25).

Căsătoria, o unire pe viaţă, este un simbol al unirii dintre Hristos şi biserica Sa. Spiritul pe care-l manifestă Hristos faţă de biserică este spiritul pe care soţul şi soţia trebuie să-l manifeste unul faţă de altul.

Nici soţul, nici soţia nu trebuie să aibă pretenţia de a stăpâni asupra celuilalt. Domnul a enunţat principiul care trebuie să fie călăuzitor în această privinţă. Soţul trebuie să-şi îngrijească soţia aşa cum Hristos îngrijeşte biserica. Iar soţia trebuie să-şi respecte şi să-şi iubească soţul. Amândoi trebuie să cultive un spirit de bunătate, fiind hotărâţi să nu se întristeze sau să se jignească unul pe altul.
Fratele meu şi sora mea, amândoi aveţi o voinţă puternică. Puteţi face din această putere o mare binecuvântare sau un mare blestem pentru voi înşivă şi pentru cei cu care veniţi în contact.

Nu încercaţi să vă constrângeţi unul pe altul pentru a-l determina pe celălalt să facă ce vreţi. Nu puteţi face lucrul acesta şi totuşi să vă mai iubiţi unul pe altul. Manifestările ambiţioase distrug pacea şi fericirea căminului. Nu îngăduiţi cearta în viaţa voastră. Dacă faceţi aceasta, amândoi veţi fi nefericiţi. Fiţi amabili în vorbire, delicaţi în purtare, renunţând la dorinţele voastre personale. Vegheaţi cu atenţie asupra cuvintelor voastre, deoarece acestea au o puternică influenţă spre bine sau spre rău.

Nu îngăduiţi asprime în glasul vostru. Aduceţi în viaţa voastră unită mireasma asemănării cu Hristos.
Înainte ca un bărbat să intre într-o unire atât de strânsă, cum este aceea a legăturii de căsătorie, el ar trebui să înveţe să se stăpânească şi să ştie cum să se poarte cu alţii .
Fratele meu, fii bun, răbdător şi îngăduitor. Adu-ţi aminte că soţia ta te-a acceptat ca soţ al ei nu ca să stăpâneşti asupra ei, ci să fii sprijinul ei. Nu fi niciodată poruncitor şi dictator . Nu folosi voinţa ta puternică pentru a-ţi constrânge soţia să facă ceea ce vrei tu. Nu uita că şi ea are voinţa ei şi că doreşte să facă după cum voieşte ea, tot aşa de mult ca şi tine. Nu uita, de asemenea, că tu ai avantajul unei experienţe mai mari. Fii atent şi curtenitor. „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.” (Iacov 3,17).

Nu uitaţi, fratele meu şi sora mea, că Dumnezeu este iubire şi că prin harul Său veţi reuşi să vă faceţi unul pe altul fericiţi, aşa cum aţi promis prin legământul căsătoriei. Şi în puterea Mântuitorului, puteţi lucra cu înţelepciune şi putere ca o viaţă strâmbă să se îndrepte în Domnul. Oare există ceva ce nu poate face Domnul Hristos? El este desăvârşit în înţelepciune, neprihănire şi dragoste. Nu vă închideţi în voi înşivă, mulţumiţi că aţi revărsat dragoste asupra celuilalt. Prindeţi orice ocazie de a contribui la fericirea celor din jurul vostru, împărtăşindu-le simţămintele voastre.

Cuvintele amabile, privirile pline de simpatie, cuvintele de apreciere vor fi pentru mulţi care sunt în luptă, singuri, ca un pahar de apă rece pentru un suflet însetat. Un cuvânt de încurajare, o faptă bună vor uşura mult poverile ce apasă greu pe umerii istoviţi. Adevărata fericire se găseşte în slujirea neegoistă. Şi fiecare cuvânt şi faptă a unei astfel de slujiri sunt înregistrate în cărţile din ceruri, ca fiind făcute pentru Hristos. „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25,40).

Trăiţi în lumina dragostei Mântuitorului. Atunci influenţa voastră va fi o binecuvântare pentru lume. Lăsaţi ca spiritul lui Hristos să vă ia în stăpânire. Legea bunătăţii să nu vă părăsească niciodată buzele. Răbdarea şi altruismul să caracterizeze cuvintele şi faptele celor care sunt născuţi din nou, spre a trăi o viaţă nouă în Hristos.

Sursa =Daniel Notar
VA URMA…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s