DESPRE CASATORIE (5)

DESPRE CASATORIE (5)


O căsătorie fericită, reuşită

Dumnezeu a dorit să existe iubire şi armonie desăvârşită între cei ce se căsătoresc. Fie ca mirele şi mireasa să se angajeze în faţa Universului ceresc să se iubească aşa cum a rânduit Dumnezeu. Soţia să-şi respecte soţul, iar soţul să-şi iubească soţia.

La începutul vieţii în doi, bărbaţii şi femeile ar trebui să se consacre din nou lui Dumnezeu.
Oricât de atentă şi înţeleaptă ar fi fost pregătirea în vederea căsătoriei, puţine cupluri sunt pe deplin unite în momentul ceremoniei nunţii. Adevărata unire a celor doi în căsătorie este lucrarea anilor care urmează.

De îndată ce viaţa cu povara ei de griji şi încurcături începe să fie cunoscută de perechea de curând căsătorită, romantismul care de atât de multe ori asediază imaginaţia în privinţa căsătoriei, dispare. Soţul şi soţia descoperă, fiecare, caracterul celuilalt, aşa cum nu au putut să o facă în viaţa dinaintea căsătorie. Aceasta este una din cele mai critice perioade din experienţa lor. Fericirea şi utilitatea lor, în întreaga viaţă de după aceea, depind de o direcţie bună, pe care ar trebui să se îndrepte acum. Adesea, fiecare soţ descoperă în celălalt defecte de caracter, puncte slabe, nebănuite; însă inimile pe care dragostea le-a unit vor observa în celălalt şi calităţi, capacităţi deosebite, de asemenea necunoscute înainte. Fie ca toţi să caute să descopere mai degrabă calităţile decât defectele. Uneori, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară, determină ceea ce ne va fi descoperit în celălalt.

Sunt mulţi care socotesc că exprimarea iubirii constituie o dovadă de slăbiciune şi ei menţin o rezervă care îi respinge pe ceilalţi. Acest spirit stăvileşte manifestarea normală a ataşamentului. Dacă impulsurile prietenoase, generoase, sunt respinse, acestea se veştejesc, iar inima se înstrăinează, devine rece. Trebuie să ne ferim să facem această greşeală. Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsa ca inima aceluia de care eşti legat să flămânzească după bunătate şi simpatie.
Fiecare să ofere dragoste, nu să o pretindă. Cultivaţi tot ceea ce aveţi mai nobil şi fiţi gata să recunoaşteţi calităţile celuilalt. Conştiinţa că eşti apreciat constituie un stimul şi o satisfacţie deosebită. Împreuna-simţire şi respectul încurajează lupta spre desăvârşire; când este stimulată, însăşi iubirea creşte spre ţeluri nobile.

Deşi pot apărea greutăţi, situaţii încurcate şi descurajări, nici soţul şi nici soţia să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greşeală sau o dezamăgire. Fiţi hotărâţi să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru celălalt. Continuaţi cu cele dintâi atenţii. Pe orice cale, încurajaţi-vă unul pe celălalt în luptele vieţii. Căutaţi să sporiţi fericirea celuilalt. Atunci căsătoria, în loc să fie sfârşitul iubirii, este doar începutul ei. Căldura adevăratei prietenii, dragostea care leagă inimă cu inimă, este o pregustare a bucuriilor cerului.

Toţi ar trebui să cultive răbdarea, dând dovadă în mod practic de răbdare. Prin bunătate şi răbdare, adevărata iubire este păstrată caldă în inimă şi vor fi dezvoltate acele calităţi pe care cerul le aprobă.
Satana este întotdeauna gata să tragă foloase atunci când se ivesc situaţii dificile şi, speculând trăsăturile de caracter ereditare, neplăcute, el încearcă să-i înstrăineze pe cei care s-au unit în legământ solemn înaintea lui Dumnezeu. Prin acest legământ, ei au promis să fie una, soţia fiind de acord să-şi iubească şi să se supună soţului, iar soţul făgăduind că îşi va iubi şi ocroti soţia. Dacă se dă pe faţă ascultare de Legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces în familie, nu vor exista interese diferite şi nu va produce înstrăinarea celor doi.

Aceasta este o perioadă importantă din viaţa acelora care au stat în faţa ta pentru a-şi pune laolaltă interesele, simpatiile, dragostea şi munca unul cu celălalt în lucrarea de salvare a sufletelor. În legătura de căsătorie se face un pas foarte important – unirea, îmbinarea a două vieţi într-una singură. Dumnezeu doreşte ca bărbatul şi femeia să fie uniţi în această lucrare, pe care să o aducă la îndeplinire cu integritate şi sfinţenie. Ei pot face acest lucru.

Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi în casa unde va exista această unire, asemenea razei soarelui, pentru că este voinţa hotărâtă a lui Dumnezeu ca soţul şi soţia să fie uniţi prin legături sfinte, în Isus Hristos, care are stăpânirea, iar Duhul Său cel Sfânt, călăuzirea.
Dumnezeu doreşte ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuşi simbolul căminului din ceruri. Purtând responsabilităţile căsătoriei în cămin, legându-şi interesele cu Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe braţul şi asigurarea Sa, soţul şi soţia împărtăşesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o omagiază.1
Când sunt deosebiri

Este dificil să faci faţă greutăţilor familiale, mai ales atunci când soţul şi soţia caută să se înţeleagă în privinţa nenumăratelor lor datorii, dacă au eşuat în ce priveşte supunerea inimii faţă de Dumnezeu. Cum este posibil ca soţul şi soţia să-şi împartă treburile căminului şi totuşi să fie hotărâţi şi iubitori unul faţă de celălalt? Interesele lor în ceea ce priveşte gospodăria trebuie să fie unite, iar soţia, dacă este o creştină, va acţiona alături de soţul ei, ca o tovarăşă a lui; căci soţul trebuie să fie capul casei.
Spiritul tău este greşit. Când iei o anumită poziţie, nu cântăreşti bine chestiunea respectivă şi nu ţii cont de efectul pe care îl are menţinerea vederilor tale şi, într-o manieră independentă, le împleteşti în rugăciunile şi conversaţiile tale, când ştii bine că soţia ta nu are aceleaşi vederi cu tine. În loc să respecţi sentimentele soţiei tale şi să eviţi în mod binevoitor, aşa cum ar face-o un gentleman, acele subiecte despre care ştii că aveţi păreri diferite, tot insişti asupra punctelor şi manifeşti o îndărătnicie în a-ţi exprima propriile vederi, în ciuda tuturor din preajma ta. Greşeşti socotind că cei din jurul tău nu au dreptul să vadă lucrurile diferit de cum le vezi tu. Aceste roade nu cresc în pomul numit creştinism.

Fratele meu, sora mea, deschideţi uşa inimii voastre pentru a-L primi pe Isus. Invitaţi-L în templul sufletului vostru. Ajutaţi-vă unul pe celălalt să învingeţi obstacolele care există în căsniciile tuturor. Veţi avea o luptă teribilă împotriva adversarului – diavolul – şi, dacă aşteptaţi ca Dumnezeu să vă ajute în această bătălie, amândoi trebuie să fiţi uniţi în hotărârea de a birui, de a vă pecetlui buzele pentru a nu rosti nici un cuvânt rău, chiar dacă va trebui să cădeţi pe genunchi şi să strigaţi tare: „Doamne, mus-tră-l tu pe vrăjmaşul sufletului meu.”

Dacă este adusă la îndeplinire voia lui Dumnezu, atunci soţul şi soţia se vor respecta reciproc şi vor cultiva iubirea şi încrederea. Orice ar dăuna păcii şi unităţii familiei va fi respins cu hotărâre şi se va da pe faţă bunătate şi iubire. Cel care dovedeşte un spirit blând, răbdător şi iubitor, va descoperi că acelaşi spirit se va reflecta şi asupra lui. Acolo unde domneşte Spiritul lui Dumnezeu, nu vor exista cuvinte nepotrivite legăturii de căsătorie. Dacă chipul lui Hristos, nădejdea slavei, se conturează în cămin, atunci va fi unitate şi dragoste, Hristos care locuieşte în inima soţiei va fi în acord cu Hristos care locuieşte în inima soţului. Ei vor lupta împreună pentru acele locaşuri pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei ce-L iubesc.

Cei care consideră relaţia de căsătorie ca fiind o rânduială sacră a lui Dumnezeu, apărată de Legea Sa cea sfântă, vor fi stăpâniţi de îndemnurile raţiunii.

În viaţa de căsnicie, adesea bărbaţii şi femeile se poartă ca nişte copii nedisciplinaţi, duşmănoşi. Soţul vrea aşa cum zice el, soţia vrea aşa cum zice ea şi nici unul nu vrea să cedeze. O astfel de stare de lucruri nu poate aduce decât cea mai mare nefericire. Atât soţul, cât şi soţia ar trebui să fie dispuşi să cedeze în privinţa propriilor vederi. Nu există posibilitatea de a fi fericiţi atât timp cât amândoi persistă în a face cum vor ei.2

Fără răbdare şi dragoste reciprocă, nici o putere pământească nu te poate susţine pe tine şi pe soţul tău în legăturile unirii creştine. Părtăşia voastră în relaţia de căsătorie trebuie să fie apropiată şi plină de consideraţie, înaltă şi sfântă, emanând o putere spirituală în vieţile voastre, astfel ca să puteţi fi pentru celălalt tot ceea ce pretinde Cuvântul lui Dumnezeu. Când îndepliniţi condiţile pe care le cere Domnul, veţi descoperi atât cerul, cât şi pe Dumnezeu, în viaţa voastră.

Nu uitaţi, fratele meu şi sora mea, că Dumnezeu este dragoste şi că prin harul Său voi puteţi reuşi să vă faceţi fericiţi unul pe celălalt, aşa cum aţi promis prin legământul căsătoriei.3
Prin harul lui Hristos veţi putea dobândi biruinţă asupra eului şi egoismului. Trăind viaţa Sa, dovedind sacrificiu la fiecare pas, arătând continuu simpatie pentru cei ce au nevoie de ajutor, veţi câştiga biruinţă după biruinţă. Zi de zi, veţi învăţa tot mai bine să învingeţi eul şi cum să vă fortificaţi punctele slabe din caracter. Domnul Isus Hristos va fi lumina voastră, tăria voastră, cununa bucuriei voastre, pentru că I-aţi predat Lui voinţa voastră.

Sursa =Daniel Notar
VA URMA…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s