DESPRE CASATORIE (7)

DESPRE CASATORIE (7)


Mama şi copilul ei

În loc să se scufunde în mulţimea treburilor gosodăreşti care o înrobesc, ar trebui ca soţia şi mama să-şi ia timp să citească, să se informeze, să-i ţină companie soţului ei şi să urmărească dezvoltarea fizică şi mintală a copiilor ei. Ea ar trebui să folosească cu înţelepciune anumite ocazii pentru a-i influenţa pe cei dragi în direcţia unei vieţi cu idealuri înalte. Soţia trebuie să-şi ia timp să facă din Scumpul Mântuitor un Tovarăş de zi cu zi şi un Prieten apropiat. Să-şi ia timp să studieze Cuvântul Său, să meargă cu copiii pe câmp şi să-i înveţe despre Dumnezeu, prin frumuseţea lucrărilor Sale.
Să fie optimistă şi bine dispusă. În loc să-şi petreacă tot timpul cosând, cârpind la nesfârşit, trebuie să facă din fiecare seară un moment plăcut, o reuniune familială, după îndeplinirea datoriilor zilei. Mulţi dintre bărbaţi vor alege atunci compania căminului lor, în loc să meargă la club sau la cârciumă. Mulţi băieţi nu vor mai pierde vremea pe stradă sau în prăvălia din colţ. Multe fete ar fi salvate din primejdia unor întovărăşiri frivole, înşelătoare. Influenţa căminului ar fi, atât pentru părinţi, cât şi pentru copii, ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie – o binecuvântare de-a lungul întregii vieţi.

Se pune adesea întrebarea : „Oare trebuie ca soţia să nu aibă voinţa ei proprie?” Biblia afirmă cu claritate că bărbatul este capul familiei. „Soţiilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri”. Dacă această poruncă s-ar opri aici, am putea spune că poziţia femeii nu e de invidiat; este o poziţie foarte dificilă, una care pune la încercare, în foarte multe cazuri, şi ar fi mai bine dacă ar fi mai puţine căsătorii. Mulţi soţi citesc doar cuvintele „Soţiilor, fiţi supuse”, şi se opresc aici; însă vom citi mai departe concluzia, finalul aceleiaşi porunci: „ca Domnului”.

Trebuie să avem spiritul lui Dumnezeu, altfel nu vom avea niciodată armonie în cămin. Soţia, dacă are spiritul lui Hristos, va fi atentă la cuvintele ei; ea îşi va stăpâni spiritul, va fi supusă; cu toate acestea, nu se va simţi sclavă, ci un tovarăş al soţului ei. Dacă soţul este un slujitor al lui Dumnezeu, atunci el nu va stăpâni asupra soţiei sale; el nu va fi arbitrar şi sever, cu pretenţii. Nu putem nutri dragostea în cămin atunci când suntem exclusiv de scrupuloşi; căci căminul, este un tip al cerului dacă Duhul lui Dumnezeu domneşte în el. Dacă unul greşeşte, celălalt va da pe faţă răbdare, îngăduinţă, asemenea lui Hristos, şi nu-l va îndepărta cu răceală.

1
Calitatea de părinte
Orice femeie care este pe cale de a deveni mamă ar trebui să încurajeze, oricare ar fi împrejurările, în mod continuu, buna dispoziţie, mulţumirea, optimismul, ştiind că pentru toate eforturile pe care le face în această direcţie ea va fi răsplătită înzecit, atât în ceea ce priveşte sănătatea fizică a copilului, cât şi moralul şi caracterul acestuia. Aceasta nu este însă totul. Ea poate, printr-o bună deprindere, să se obişnuiască cu un mod de a gândi optimist şi astfel să încurajeze o stare de spirit pozitivă a minţii şi să molipsească de acest spirit de voioşie pe cei din familie şi pe toţi din preajma ei. Astfel, sănătatea ei fizică va avea de câştigat în foarte mare măsură. Organele vitale vor căpăta vigoare, circulaţia sângelui nu va mai fi greoaie, aşa cum s-ar întâmpla, dacă s-ar lăsa pradă descurajării şi mâhnirii. Sănătatea ei mintală şi morală este înviorată prin buna dispoziţie a stării ei de spirit. Puterea voinţei va putea face faţă solicitărilor minţii şi se va dovedi o mare alinare pentru nervi. Copiii care sunt jefuiţi de acea vitalitate pe care ar fi trebuit să o moştenească de la părinţii lor trebuie să beneficieze de cea mai mare grijă. Acordându-se îndeaproape atenţie legilor care guvernează fiinţa lor, se poate stabili o mai bună stare a lucrurilor.

Cea care aşteaptă să devină mamă trebuie să-şi păstreze sufletul în iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să aibă pacea minţii, să găsească odihnă în dragostea lui Isus, punând în practică cele scrise în Cuvântul Său. Ea trebuie să-şi aducă aminte că este împreună lucrătoare cu Dumnezeu.
Soţul şi soţia trebuie să coopereze. Cum ar arăta lumea dacă toate mamele s-ar consacra pe altarul lui Dumnezeu, atât înainte, cât şi după naşterea copiilor lor!

Efectul influenţelor prenatale este considerat neînsemnat de către mulţi părinţi; însă cerul nu le priveşte astfel. Solia trimisă printr-un înger al lui Dumnezeu, de două ori, în modul cel mai solemn, dovedeşte că acest lucru necesită cea mai mare atenţie din partea noastră.

Prin cuvintele adresate femeii evreice [soţia lui Manoah], Dumnezeu vorbeşte tuturor mamelor din toate timpurile. „Femeia să ia seama”, a zis îngerul, „să păzească tot ce i-am poruncit”. Bunăstarea copiilor va fi afectată de obiceiurile mamei. Poftele şi pasiunile ei trebuie stăpânite, ţinute în frâu, prin principii. Unele lucruri trebuie să le evite, dacă vrea să împlinească planul lui Dumnezeu de a-i da un copil.

Lumea este plină de curse în care pot cădea picioarele copiilor. Mulţimile sunt atrase de o viaţă egoistă şi de plăceri senzuale. Ei nu pot discerne primejdiile ascunse sau sfârşitul înfricoşător al cărării care pentru ei pare calea fericirii. Prin îngăduirea apetitului şi a pasiunii, puterile lor sunt irosite şi milioane de vieţi sunt ruinate atât pentru lumea aceasta, cât şi pentru cea viitoare. Părinţii ar trebui să nu uite că împotriva acestor ispite trebuie să lupte copiii lor. Pregătirea trebuie începută chiar înainte de naşterea copilului, pentru ca acesta să fie în stare să lupte cu succes în bătălia împotriva vrăjmaşului.

Dacă, înainte de naşterea copilului, mama este îngăduitoare faţă de sine, dacă este egoistă, nerăbdătoare, pretenţioasă, toate aceste lucruri se vor manifesta în caracterul copilului ei. În felul acesta, mulţi copii au primit la naştere aproape numai tendinţe nestăvilite spre rău.
Însă, dacă mama aderă în mod neclintit la principii drepte, dacă este cumpătată şi stăpânită, dacă este bună, blândă şi neegoistă, ea poate oferi copilului toate aceste preţioase trăsături de caracter.
Copiii mici sunt o oglindă pentru mamă, în care ea poate vedea reflectarea propriilor ei obiceiuri şi a comportamentului ei. Atunci cât de atentă ar trebui să fie ea în privinţa limbajului folosit şi a purtării ei în prezenţa acestor micuţi care învaţă! Trăsăturile de caracter, pe care ea doreşte să le vadă dezvoltându-se în ei, trebuie să le cultive în ea însăşi.

Poverile mamei trebuie uşurate
Este o mare greşeală, care se comite pe scară largă, aceea de a nu avea în special în atenţie viaţa femeii înainte de naşterea copiilor săi. În această perioadă atât de importantă, munca mamei trebuie uşurată. În organismul ei se produc multe schimbări. Este nevoie de o cantitate mai mare de sânge şi de aceea e necesară creşterea aportului de alimente hrănitoare, de cea mai bună calitate, care să poată fi transformate în sânge. Dacă nu primeşte acest necesar abundent de alimente hrănitoare, ea nu-şi poate păstra puterea fizică, iar lăstarul care se va naşte din ea va fi lipsit de vitalitate.

Îmbrăcămintea ei necesită de asemenea atenţie. Corpul trebuie protejat împotriva frigului. Ea nu trebuie să facă apel la rezervele de vitalitate, îmbrăcându-se necorespunzător. Dacă mama este lipsită de un aport suficient de hrană sănătoasă, nutritivă, lipsa va fi resimţită în cantitatea şi calitatea sângelui. Circulaţia sângelui va fi deficitară, iar copilul va suferi şi el datorită acestor lipsuri. Acesta va fi incapabil să-şi însuşească hrana care poate fi convertită în sânge, folositor pentru întregul organism. Sănătatea, bunăstarea mamei şi a copilului depind mult de o îmbrăcăminte bună, caldă, şi de aportul de alimente hrănitoare.

Mama care alăptează
Cea mai bună hrană pentru nou-născut este hrana pe care o oferă natura. Dacă nu este necesar acest lucru, el nu trebuie lipsit de această hrană. Nu are inimă de mamă femeia care, de dragul convenienţelor, caută să se debaraseze de misiunea delicată de a-şi alăpta micuţul.
Perioada în care pruncul primeşte hrană de la mamă este critică. Multe mame au fost nevoite să muncească peste măsură în perioada în care şi-au alăptat copiii, înfierbântându-şi sângele; iar pruncul a fost serios afectat, nu numai printr-o hrană agitată, provenită din sânul mamei, însă şi sângele său a fost otrăvit prin dieta nesănătoasă a mamei, lucru care a pus în fierbere întregul ei organism, afectând în acest fel şi hrana copilului. Micuţul va fi afectat, de asemenea, de starea minţii mamei. Dacă este nefericită, uşor iritabilă, dând frâu liber izbucnirilor pasionale, hrana pe care pruncul o primeşte de la mamă va fi înfierbântată, producând adeseori colici, spasme, iar în unele cazuri convulsii, chiar crize mai grave.

Caracterul copilului este, de asemenea, mai mult sau mai puţin afectat de natura alimentaţiei primite de la mamă. Cât de important este atunci ca mamele, în perioada alăptării copilului, să aibă o stare de spirit optimistă, stăpânindu-şi în mod desăvârşit spiritul. Făcând astfel, hrana copilului nu suferă nici o vătămare, iar purtarea calmă, plină de stăpânire de sine a mamei în felul cum îşi tratează copilul, influenţează foarte mult modelarea minţii copilului. Dacă acesta este nervos şi se tulbură uşor, felul de a fi al mamei, grijuliu, atent, fără grabă, va avea un efect alinător şi corector, iar sănătatea copilului poate fi astfel foarte mult îmbunătăţită.

Grijă continuă, duioasă
Copiii sunt încredinţaţi părinţilor lor, ca fiind o moştenire preţioasă, pe care într-o zi Dumnezeu o va cere din mâinile lor. Ar trebui să fie dedicată educaţiei lor mai mult timp, mai multă grijă şi mai multă rugăciune.
De cele mai multe ori, boala copiilor se datorează unor greşeli de îngrijire. Mese neregulate, îmbrăcăminte necorespunzătoare în timpul serii sau al nopţii, când este mai răcoare, lipsa exerciţiului fizic, care să menţină o bună circulaţie a sângelui sau lipsa aerului din abundenţă, toate acestea pot cauza boli. Părinţii trebuie să descopere cauza bolii şi apoi să îndrepte cât de repede posibil condiţiile necorespunzătoare.

În general, încă din leagăn, copiii, sunt învăţaţi să-şi îngăduie apetitul şi, de asemenea, că ei trăiesc pentru a mânca. Mama are o mare contribuţie la formarea caracterului copiilor ei încă din copilărie. Ea îi poate învăţa să-şi stăpânească pofta sau îi poate învăţa să-şi îngăduie apetitul şi să devină lacomi. Mama îşi face de obicei planul de a realiza anumite lucruri în decursul unei zile; iar când copiii o întrerup, în loc să-şi ia timp ca să-i aline în micile lor necazuri şi să le distragă atenţia, ea le dă ceva de mâncare pentru a-i potoli, lucru care are efect pentru puţin timp, însă, în cele din urmă, situaţia se înrăutăţeşte mai mult. Stomacul copiilor a fost îndopat cu mâncare atunci când ei nu au avut deloc nevoie de aceasta. Tot ce aveau ei nevoie nu era nimic altceva decât puţin din timpul şi atenţia mamei. Însă ea şi-a socotit timpul mult prea preţios pentru a-l dedica înveselirii copiilor ei. S-ar putea ca aranjarea casei într-o manieră rafinată, pentru a se lăuda cu ea oaspeţilor, şi pregătirea mesei în stil modern să conteze pentru ea mai mult decât fericirea şi sănătatea copiilor ei.

În pregătirea hăinuţelor nou-născutului trebuie avute în vedere în primul rând binele, confortul şi sănătatea copilului, şi nu moda sau dorinţa de a trezi admiraţia. Mama nu ar trebui să-şi irosească timpul cu broderii sau alte lucruri închipuite pentru a înfrumuseţa îmbrăcămintea micuţului, împovărându-se singură cu muncă inutilă, în detrimentul propriei sale sănătăţi şi al sănătăţii copilului ei. Ea nu ar trebui să stea mult aplecată cu acul în mână, căci astfel îşi solicită mult ochii şi nervii într-o perioadă când are nevoie de multă odihnă şi activitate plăcută. Ea trebuie să-şi dea seama de obligaţia pe care o are de a-şi fortifica puterea pentru a fi în stare să îndeplinească cerinţele ce îi revin.2
Nevoia de stăpânire de sine în disciplinarea copilului

În educarea copilului, există momente în care voinţa fermă, matură, a mamei are de-a face cu voinţa fără discernământ, nedisciplinată a copilului. În astfel de perioade, este nevoie de multă înţelepciune din partea mamei. Tratându-l neînţelept, constrângându-l cu asprime, copilului i se poate face mult rău.
Ori de câte ori este posibil, această criză trebuie evitată; căci ea înseamnă o luptă teribilă atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Însă o dată ce s-a intrat într-o criză, copilul trebuie călăuzit să cedeze în faţa voinţei mai înţelepte a părintelui.

Mama trebuie să se stăpânească în mod desăvârşit, fără să facă ceva care să stârnească în copil un spirit de duşmănie. Ea nu trebuie să dea porunci cu voce tare. Va câştiga mai mult dacă va menţine vocea la un ton jos şi blând. Trebuie să procedeze cu copilul astfel încât să-l apropie mai mult de Isus. Ea trebuie să-şi dea seama că Dumnezeu este ajutorul ei; dragostea, puterea ei.
Dacă este o creştină înţeleaptă, nu va încerca să-şi forţeze copilul să se supună. Ea se va ruga cu seriozitate ca vrăjmaşul să nu câştige biruinţa şi, în timp ce se roagă, este conştientă de o reînnoire a vieţii spirituale. Ea vede că aceeaşi putere care lucrează în ea lucrează şi în copil. Şi atunci devine mai blândă, mai supusă. Bătălia este câştigată. Răbdarea , bunătatea şi cuvintele ei, ţinute în frâu cu înţelepciune, şi-au făcut lucrarea. Este pace după furtună, aşa cum soarele străluceşte după ploaie. Iar îngerii, care au urmărit scena, izbucnesc în strigăte de bucurie.

Aceste crize vin, de asemenea, în viaţa soţului şi a soţiei, care, dacă nu sunt stăpâniţi de Duhul lui Dumnezeu, în asemenea momente vor dovedi un spirit nestăpânit, atât de adesea manifestat la copii. Aşa cum cremenea loveşte o cremene, aşa va fi ciocnirea unei voinţe de o altă voinţă.
Sursa =Daniel Notar
VA URMA…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s