DESPRE CASATORIE (8)

DESPRE CASATORIE (8)

Părinţii creştini

Făcându-vă cu credincioşie datoria în cămin, tatăl ca preot al casei, iar mama ca misionară în cămin, voi înmulţiţi mijloacele de a face bine în afara căminului. Folosindu-vă puterile, deveniţi mai pregătiţi pentru lucrarea în biserică şi cu semenii. Legându-şi copiii de ei înşişi şi de Dumnezeu, taţii, mamele şi copiii devin împreună lucrători cu Dumnezeu.

1

Caracterul sacru al lucrării mamei
Femeia trebuie să simtă poziţia pe care Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea, şi anume egala soţului ei. Lumea nu are nevoie de mame, care să fie mame numai cu numele, ci mame în adevăratul sens al cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea că îndatoririle specifice ale femeii sunt mai sacre, mai sfinte decât cele ale bărbatului. Fie ca femeia să fie conştientă cât de sacră este lucrarea sa şi, cu temere de Dumnezeu şi în puterea Lui, să preia misiunea încredinţată ei, să-şi educe copiii spre a fi folositori în această lume şi pentru căminul din lumea mai bună, care va veni.

Soţia şi mama nu trebuie să-şi sacrifice tăria şi să îngăduie puterilor ei să dormiteze, în timp ce ea se sprijină cu totul doar pe soţul ei. Individualitatea ei nu poate fi contopită cu a lui. Ea trebuie să simtă că este egala soţului ei – să stea alături de el, cu credincioşie, la postul datoriei ei şi el la postul datoriei lui. Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privinţă la fel de înaltă şi nobilă ca orice lucrare la care ar putea fi chemat el, fie şi aceea de conducător al unui stat.

Regele, pe tronul lui, nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltă ca cea a mamei. Mama este regina casei. Şi în puterea ei stă modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca aceştia să fie corespunzători pentru viaţa mai înaltă, veşnică. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltă; căci îndeplinind această lucrare, ea Îl slujeşte pe Dumnezeu. Dacă ea va conştientiza caracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj. Să fie conştientă de valoarea lucrării ei şi să-şi pună toată armătura lui Dumnezeu, ca să se poată împotrivi ispitei de a se conforma standardului lumii. Lucrarea ei este pentru această viaţă şi pentru veşnicie.

Dacă bărbaţii căsătoriţi merg la slujba lor, lăsându-şi soţiile acasă, ca să aibă grijă de copii, soţia – mamă îndeplineşte o lucrare tot atât de mare şi de importantă ca cea a soţului şi tatălui. Dacă unul este în câmpul misionar, celălalt este în câmpul misionar de acasă, iar grijile şi greutăţile mamei depăşesc de multe ori pe cele ale soţului şi tatălui. Lucrarea ei este solemnă şi importantă. Soţul, în câmpul misionar din afară, poate că primeşte onoruri din partea oamenilor, în timp ce truditoarea de acasă poate că nu primeşte nici o apreciere pentru munca ei fizică. Însă, dacă ea lucrează spre binele suprem al familiei ei, îngerul raportor notează numele ei ca fiind al unuia dintre cei mai mari misionari din lume. Dumnezeu nu priveşte lucrurile aşa cum le priveşte omul, cu o viziune limitată.

Lumea este plină de influenţe rele. Moda şi unele obiceiuri exercită o mare putere asupra tinerilor. Dacă mama dă greş în a-şi educa, instrui, călăuzi şi ţine în stăpânire copiii, ei vor accepta în mod natural răul şi se vor întoarce de la bine. Fie ca fiecare mamă să meargă adesea la Mântuitorul cu această rugăciune: „Doamne, învaţă-ne cum să procedăm cu copilul, cum să-l disciplinăm”. Mama să ia seama la sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu şi înţelepciunea îi va fi dată pe măsură ce are nevoie de ea.
Fiecare mamă să simtă cât de preţioase sunt clipele pe care le are; lucrarea ei va fi evaluată în ziua cea solemnă a socotelilor. Atunci se va descoperi că mulţi dintre cei care au fost epave în această viaţă sau criminali – bărbaţi şi femei – au ajuns astfel datorită ignoranţei şi neglijenţei acelora care aveau datoria de a le călăuzi paşii copiilor pe cărarea cea dreaptă. Atunci se va descoperi că mulţi dintre cei care au fost o binecuvântare pentru lume, cu lumina geniului lor, adevăr şi sfinţenie, îşi datorează succesul unei mame creştine care se ruga neîncetat.
Puterea mamei spre bine
Sfera de lucru a mamei poate fi umilă, însă influenţa ei, unită cu cea a tatălui, dăinuieşte cât veşnicia. Alături de cea a lui Dumnezeu, puterea spre bine a mamei este cea mai puternică din câte se cunosc pe pământ.
Fiecare mamă creştină va fi totdeauna trează pentru a discerne primejdiile care-i înconjoară pe copiii ei. Ea îşi va păstra propriul suflet într-o atmosferă curată, sfântă; îşi va regla temperamentul şi principiile după Cuvântul lui Dumnezeu şi-şi va face cu credincioşie datoria, înlăturând tentaţiile meschine, care o vor asalta întotdeauna.
Percepţia copiilor este rapidă şi ei discern tonurile răbdătoare, iubitoare, de porunca nerăbdătoare, stăpânită de patimă, care usucă inima plină de iubire şi afecţiune a copiilor. Adevărata mamă creştină nu-şi va îndepărta copiii cu nemulţumirea şi lipsa ei de iubire.
Mamelor, treziţi-vă la realitate; influenţa şi exemplul vostru vor afecta caracterul şi destinul copiilor voştri; şi în vederea acestei responsabilităţi, dezvoltaţi-vă o minte bine echilibrată şi un caracter curat, care să reflecteze doar ceea ce este adevărat, bun şi frumos.
Foarte mulţi soţi, care nu găsesc nimic atractiv în cămin, care sunt întâmpinaţi numai cu cicăleală şi ocări, caută alinare şi distracţie departe de casă, la cârciumă sau în alte locuri de plăceri interzise. Soţia şi mama, ocupată cu treburile gopodăreşti, ajunge adesea nepăsătoare faţă de micile atenţii care fac din cămin un loc plăcut pentru soţ şi copii, chiar dacă evită să stăruie asupra necazurilor şi greutăţilor ei în prezenţa lor. În timp ce ea este ocupată cu pregătirea a ceva de mâncare sau a îmbrăcămintei, soţul şi copiii vin şi pleacă asemenea unor străini.
Dacă mamele îşi îngăduie să se îmbrace neglijent acasă, copiii vor fi la fel de neglijenţi. Multe mame socotesc că orice este suficient de bun pentru a fi îmbrăcat prin casă, oricât ar fi de uzat şi murdar. Însă, curând, influenţa pe care o au în familie va fi afectată. Copiii încep să facă comparaţii între felul cum se îmbracă mamele lor şi alte mame care sunt curate, şi astfel respectul pentru ele scade.
Adevărata soţie şi mamă îşi va îndeplini datoriile cu demnitate şi voioşie, fără a considera că este înjositor a face cu propiile ei mâini tot ceea ce este necesar de făcut într-o gospodărie ordonată.

2
Capul familiei să-L imite pe Hristos
Toţi membrii familiei se adună în jurul tatălui. El este legiuitor, exemplificând în propriul său comportament bărbătesc virtuţi puternice : energie, integritate, cinste, răbdare, curaj, seriozitate şi utilitate practică. Tatăl este într-un sens preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineaţă şi de seară. Soţia şi copiii trebuie încurajaţi să se unească în cântarea de laudă. Dimineaţa şi seara, tatăl, ca preot al casei, să mărturisească înaintea lui Dumnezu păcatele comise de el însuşi şi de copiii săi în timpul zilei. Trebuie mărturisite acele păcate de care el are cunoştinţă şi acelea de care el nu are cunoştinţă, ci doar ochiul lui Dumnezeu. Această regulă de acţiune, adusă la îndeplinire cu zel de către tată, când acesta este prezent, şi de mamă, în lipsa lui, va avea ca urmare binecuvântări în familie.
Bărbatului care este soţ şi tată îi spun: Asigură-te că o atmosferă curată şi sfântă înconjoară sufletul tău. Tu trebuie să înveţi zilnic de la Domnul Hristos. Niciodată, niciodată nu trebuie să manifeşti un spirit tiranic în cămin. Bărbatul care face astfel lucrează împreună cu agenţii lui Satana. Adu voinţa ta în supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu. Fă tot ce îţi stă în putere pentru a face viaţa soţiei tale plăcută şi fericită. Cuvântul lui Dumnezeu să fie sfătuitorul tău. În cămin, trăieşte învăţăturile din Cuvânt. Apoi, trăieşte-le în biserică şi, după aceea, ia-le cu tine la locul de muncă. Principiile cerului vor înnobila toate tranzacţiile tale. Îngerii lui Dumnezeu vor colabora cu tine, ajutându-te să-L descoperi pe Domnul Hristos lumii.
Nu îngădui ca agitaţia de la lucrul tău de peste zi să aducă întuneric în viaţa căminului tău. Dacă se întâmplă lucruri mici, care nu sunt exact aşa cum ai vrea să fie, şi dacă greşeşti şi nu dovedeşti răbdare, îndelungă răbdare, bunătate şi iubire, tu arăţi că nu L-ai ales ca prieten pe Acela care te-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat viaţa pentru tine, ca tu să poţi fi una cu El.
Nu este o dovadă de bărbăţie faptul ca soţul să insiste mereu asupra poziţiei sale de cap al familiei. Această citare continuă a Scripturii în susţinerea pretenţiilor pentru autoritate nu-i sporeşte respectul. El nu va fi mai bărbat, dacă va pretinde soţiei sale, mama copiilor săi, să acţioneze conform planurilor lui, ca şi când ar fi infailibile. Domnul a rânduit ca soţul să fie capul soţiei pentru a-i fi protector; el este cel care trebuie să unească familia, adunând laolaltă pe membrii acesteia, la fel cum Domnul Hristos este capul bisericii şi Mântuitorul trupului mistic. Fie ca orice soră, care pretinde că Îl iubeşte pe Dumnezeu, să studieze cu atenţie cerinţele lui Dumnezeu privind poziţia sa. Domnul Hristos Îşi exercită autoritatea cu înţelepciune, cu toată bunătatea şi blândeţea; deci soţul să-şi exercite astfel autoritatea şi să Îl imite pe marele Cap al bisericii.

3
Părinţi, lucraţi împreună pentru mântuirea copiilor voştri
Dacă s-ar da cortina la o parte, iar tatăl şi mama ar vedea aşa cum vede Dumnezeu lucrul făcut peste zi şi cum compară ochiul Său a toate veghetor lucrarea unuia cu a celuilalt, ar rămâne uimiţi de revelaţia divină. Tatăl şi-ar vedea lucrul făcut de el într-o lumină mai modestă, în timp ce mama ar avea acum un nou curaj şi energie de a-şi face lucrul cu înţelepciune, perseverenţă şi răbdare. Acum, ea îşi cunoaşte valoarea; în timp ce tatăl s-a ocupat de lucruri trecătoare şi pieritoare, mama s-a ocupat de dezvoltarea minţii şi a caracterului, lucrând nu doar pentru această viaţă, ci şi pentru veşnicie.

4

Datoria tatălui faţă de copiii săi nu poate fi transferată asupra mamei. Dacă îşi aduce la îndeplinire propria ei datorie, ea are suficientă povară de purtat. Doar lucrând la unison, taţii şi mamele vor putea aduce la îndeplinire lucrarea încredinţată lor de Dumnezeu.

Tatăl nu trebuie să se sustragă de la îndeplinirea părţii sale în educaţia copiilor săi pentru viaţa aceasta şi pentru veşnicie. El trebuie să-şi aducă contribuţia la împărţirea responsabilităţii. Atât tatăl, cât şi mama, au obligaţii. Părinţii trebuie să dovedească iubire şi respect unul faţă de celălalt, dacă vor să vadă aceste calităţi dezvoltându-se în copiii lor

Tatăl care are băieţi trebuie să înţeleagă că, oricare i-ar fi datoria, nu trebuie să neglijeze niciodată sufletele încredinţate grijii sale. El a adus aceşti copii pe lume şi s-a făcut răspunzător înaintea lui Dumnezeu de a face tot ce-i stă în putere pentru a-i feri de tovărăşii rele, de companii nesfinte. El nu trebuie să-şi lase băieţii fără astâmpăr tot timpul în grija mamei. Aceasta ar fi o povară prea grea pentru ea. El îşi poate aranja lucrurile, având în vedere binele mamei şi al copiilor. Pentru mamă, poate fi foarte greu să fie stăpână pe sine şi să dovedească înţelepciune în educarea copiilor ei. Într-un asemenea caz, cu atât mai mult tatăl trebuie să ia povara de pe sufletul ei. Trebuie să fie hotărât să facă cele mai stăruitoare eforturi pentru mântuirea copiilor săi.

5
Sfat cu privire la numărul de copii

Copiii sunt moştenirea Domnului, iar noi suntem răspunzători în faţa Lui de felul cum administrăm ceea ce este proprietea Sa. Cu iubire, credinţă şi rugăciune, părinţii trebuie să lucreze pentru familile lor, până în clipa când, cu bucurie, pot veni înaintea Domnului spunând: „Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul”.
Dumnezeu doreşte ca părinţii să acţioneze ca fiinţe înzestrate cu raţiune şi să îşi trăiască viaţa astfel încât fiecare copil să fie educat în mod corespunzător, iar mama să poată avea putere şi timp pentru a-şi folosi puterile mintale în a-i educa pe cei mici, spre a fi primiţi în societatea îngerilor. Ea trebuie să aibă tăria de a-şi face în mod nobil partea sa şi de a-şi face lucrarea în temere şi cu dragoste pentru Dumnezeu, astfel încât copiii ei să se poată dovedi o binecuvântare pentru familie şi societate.
Un copil în braţele mamei în fiecare an este o mare nedreptate faţă de ea. Această stare de lucruri îi micşorează şi uneori îi distruge plăcerea de a fi în societate şi o face să se simtă nenorocită în casa ei. De asemenea, îi jefuieşte pe copii de acea grijă, educaţie şi fericire pe care ar trebui să le dea părinţii.

Părinţii trebuie să aibă în vedere, cu calm, ce pot face pentru copiii lor. Ei nu au dreptul să aducă pe lume copii care să fie o povară pentru alţii.
Cât de puţin este luat în atenţie destinul copilului! Se are în vedere doar satisfacerea poftei, iar asupra soţiei şi mamei sunt aduse poveri care îi slăbesc vitalitatea şi îi paralizează puterea spirituală. Cu sănătatea distrusă şi spiritul descurajat, ea se trezeşte înconjurată de o turmă mică de care nu poate avea grijă aşa cum ar dori. Nebeneficiind de educaţia necesară, ei cresc dezonorând pe Dumnezeu şi transmiţând şi altora răul din propria lor fire şi astfel se ridică o armată de care Satana dispune după bunul său plac.
Sursa =Daniel Notar
VA URMA…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s