DESPRE CASATORIE (12)

DESPRE CASATORIE (12)


Recreerea

Creştinii au multe surse de bucurie la îndemâna lor şi ei pot spune fără greş care plăceri le sunt îngăduite şi folositoare. Ei se pot bucura de acele recreaţii care nu-i vor conduce spre destrăbălarea minţii sau înjosirea sufletului, care nu-i vor dezamăgi şi care nu vor lăsa în urmă acea influenţă tristă, care nimiceşte respectul pentru sine şi pune obstacole în calea utilităţii practice. Dacă Îl pot lua pe Isus cu ei şi pot menţine un spirit de rugăciune, ei sunt în deplină siguranţă.
Orice distracţie asupra căreia poţi cere binecuvântarea lui Dumnezeu cu credinţă nu va fi periculoasă. Însă orice distracţie care te lipseşte de rugăciunea tainică, de momentele devoţionale de la altar sau de participarea la serviciul divin, la adunare, nu este sănătoasă, ci periculoasă.

Noi facem parte din acea categorie care crede că este privilegiul nostru ca în fiecare zi din viaţa noastră să Îi dăm slavă lui Dumnezeu pe pământ şi că noi nu trăim în această lume doar pentru propria noastră distracţie, doar pentru a ne plăcea nouă înşine. Noi suntem aici pentru a fi de folos omenirii şi pentru a fi o binecuvântare pentru societate, dar, dacă lăsăm ca mintea noastră să plutească doar pe acel liman josnic, pe care mulţi caută doar deşertăciune şi nesăbuinţă, cum am putea fi de folos neamului şi generaţiei noastre? Cum putem fi o binecuvântare pentru societatea din jurul nostru? Nu ne putem îngădui cu nepăsare orice distracţie care ne dăunează îndeplinirii cu credincioşie a datoriilor obişnuite.

Sunt multe lucruri care sunt bune, dar care, fiind pervertite de Satana, se dovedesc a fi o cursă pentru cei nechibzuiţi. Este mare nevoie de cumpătare în distracţii, ca în orice alt lucru. Caracterul acestor distracţii trebuie avut în vedere cu multă atenţie şi cu toată grija. Fiecare tânăr ar trebui să se întrebe: Ce influenţă vor avea aceste distracţii asupra sănătăţii fizice, mintale şi morale? Va fi mintea mea atât de răvăşită, încât să-L uit pe Dumnezeu? Voi înceta eu să am ca ţintă slava Lui?

1
Este privilegiul şi datoria creştinilor să caute să-şi învioreze spiritul şi să-şi întărească trupul prin recreaţie nevinovată, cu scopul de a-şi folosi puterile fizice şi mintale spre slava lui Dumnezeu. Felul în care ne recreăm nu trebuie să constituie scene de distracţie, lipsite de sens. Trebuie să ne organizăm felul în care ne recreăm, astfel încât să beneficiem de recreere şi ea să fie o sursă de înălţare pentru cei cu care ne asociem. În acest fel, putem fi mai bine calificaţi, atât noi, cât şi ei, pentru a îndeplini cu succes datoriile care ne revin ca şi creştini.

2
Timpul petrecut în mişcare fizică nu este pierdut. Exerciţiul fizic echilibrat, care are influenţă asupra tuturor organelor şi capacităţilor corpului nostru, este esenţial în vederea realizării unei lucrări bune. Când creierul este mereu încordat, în timp ce celelalte organe ale maşinăriei vii sunt inactive, se produce o pierdere de putere fizică şi mintală. Fizicul este jefuit de tonusul sănătos, mintea îşi pierde prospeţimea şi vigoarea, iar urmarea este o iritabilitate bolnavă.
Cei care sunt angajaţi în studii au nevoie de relaxare. Mintea nu trebuie ţinută mereu în încordare, deoarece maşinăria delicată a creierului slăbeşte. Trupul şi mintea trebuie puse la lucru.

3
Recreerea de care se pot bucura şi cei bogaţi, şi cei săraci
Tânărul nu poate fi la fel de liniştit şi mohorât ca cel în vârstă, iar copilul la fel de sobru ca bătrânul. În timp ce distracţiile păcătoase trebuie condamnate, părinţii, profesorii şi cei care îngrijesc de copii şi de tineri să le ofere în locul acestora plăceri care să nu întineze şi să nu strice moralitatea. Nu-i legaţi pe tineri de reguli rigide şi restricţii care să-i facă să se simtă asupriţi şi să o apuce degrabă pe căi nesăbuite şi distrugătoare. Ţineţi frâiele călăuzirii cu o mână hotârâtă, bună, cu tact, îndrumându-i, controlându-le ideile şi planurile, şi totuşi, faceţi acest lucru atât de blând, atât de înţelept, cu atâta iubire, încât ei să poată vedea că voi le doriţi numai binele.

4
Sunt modalităţi de recreere care sunt foarte binefăcătoare atât pentru minte, cât şi pentru trup. O minte luminată, plină de discernământ, va găsi suficiente mijloace de amuzament şi distracţie din surse nu doar nevinovate, dar şi instructive. Recreerea în aer liber, contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu în natură vor fi de cel mai mare folos.

5
Nici o recreere care le este utilă doar lor înşişi nu se va dovedi o binecuvântare atât de mare pentru copii şi tineri ca cea care îi face să fie de folos altora. Prin natura lor, entuziaşti şi uşor de impresionat, tinerii răspund degrabă ideilor bune.

6
Dumnezeu a pus la îndemâna tuturor plăceri de care se pot bucura şi cei bogaţi, şi cei săraci – plăcerea găsită în cultivarea curăţiei minţii şi altruismului în fapte, plăcerea care se dobândeşte rostind cuvinte pline de simpatie şi făcând fapte bune. De la cei care fac o astfel de slujbă, lumina lui Hristos străluceşte pentru a lumina vieţile întunecate de atâtea necazuri.

7
Există o mulţime de lucruri necesare, utile, de făcut în lumea noastră, care fac ca distracţiile de dragul plăcerii să fie cu totul inutile. Creierul, oasele şi muşchii vor dovedi rezistenţă şi tărie prin folosirea lor într-un anumit scop, gândind bine şi profund şi făcând planuri care-i vor instrui să-şi dezvolte puterile intelectuale şi organele interne şi folosind în mod practic talentele date lor de Dumnezeu, cu care să Îi poată aduce sla-vă.

8
Eu nu condamn jocul simplu cu mingea; însă chiar şi acesta, cât este de simplu, poate fi exagerat.
Întotdeauna mă dau înapoi de la rezultatele aproape sigure care urmează acestor distracţii. Acestea conduc la cheltuirea unor bani care ar putea fi folosiţi pentru a duce lumina adevărului unor suflete care pier fără Hristos. Distracţiile şi cheltuieliele pentru satisfacţii proprii, care conduc pas cu pas la înălţarea eului şi instruirea în aceste jocuri pentru plăcere dau naştere la o dragoste şi pasiune pentru aceste lucruri care nu sunt favorabile desăvârşirii unui caracter creştin.

9
Întovărăşirea şi obiceiurile bune
Tinerii care ajung să se întovărăşească cu alte persoane pot face ca tovărăşia lor să fie o binecuvântare sau un blestem. Ei se pot zidi, bincuvânta sau întări unul pe altul, îşi pot influenţa comportamentul, obiceiurile, cunoştinţele; sau, dacă îşi îngăduie să fie nepăsători şi necredincioşi, ei nu exercită decât o influenţă demoralizatoare.
Domnul Isus este gata să-i ajute pe toţi cei care îşi pun nădejdea în El. Cei care sunt în legătură cu Domnul Hristos vor avea fericirea la îndemâna lor. Ei merg pe calea pe care îi conduce Mântuitorul, răstignindu-şi eul cu patimile şi plăcerile lui. Aceste persoane şi-au întemeiat speranţa pe Hristos, iar furtunile care se abat asupra pământului sunt fără putere de a-i clinti de pe temelia lor sigură.
Depinde de voi, tineri şi tinere, dacă veţi deveni persoane de încredere, oameni integri şi utili. Trebuie să fiţi gata, hotărâţi să luaţi poziţie de partea dreptăţii, în orice împrejurare. Noi nu putem lua în cer obiceiurile rele împreună cu noi şi, dacă nu le biruim aici, acestea ne vor lipsi de locaşurile neprihănirii. Când există împotrivire faţă de obiceiurile rele, va fi de întâmpinat cea mai puternică rezistenţă; însă dacă se continuă lupta cu putere şi perseverenţă, putem fi învingători.
Pentru a ne forma obiceiuri bune, noi trebuie să căutăm compania unor persoane cu o influenţă morală şi religioasă sănătoasă.

10
Dacă tinerii ar putea fi convinşi să se întovărăşească cu persoane curate, atente, amabile, efectul va fi din cel mai binefăcător. Dacă se aleg tovarăşi dintre cei ce se tem de Domnul, influenţa va conduce spre adevăr, datorie şi sfinţenie. O viaţă creştină autentică este o putere spre bine. Însă, pe de altă parte, cei care se asociază cu bărbaţi şi femei cu o moralitate îndoielnică, cu principii şi obiceiuri rele, foarte curând vor urma şi ei aceeaşi cale. Tendinţele inimii fireşti sunt înclinate spre cele de jos. Cel care stă în preajma celui sceptic va deveni curând sceptic, cel care alege compania celui viclean va deveni fără nici o îndoială şi el un viclean. A se duce la sfatul celor răi constituie primul pas spre a se opri pe calea celor păcătoşi şi a se aşeza pe scaunul celor batjocoritori.
Fie ca cei care doresc să-şi formeze caractere drepte să-şi aleagă prieteni dintre cei care sunt serioşi, au o gândire sănătoasă şi sunt înclinaţi spre religie. Cei care au în vedere preţul plătit şi doresc să construiască pentru veşnicie trebuie să folosească materiale bune în ceea ce clădesc. Dacă ei acceptă lemn putred, dacă se mulţumesc cu lipsurile din caracterul lor, clădirea este sortită distrugerii. Fie ca toţi să ia seama cum clădesc. Furtuna ispitei va sufla asupra clădirii, iar dacă aceasta nu este construită cu tărie şi credincioşie, nu va trece încercarea.
Un nume bun este mai de preţ decât aurul. Tinerii au tendinţa de a se asocia cu cei cu o minte şi moralitate deficitare. La ce fericire se poate oare aştepta o persoană tânără de la o întovărăşire cu persoane cu un standard scăzut în privinţa gândurilor, sentimentelor şi comportamentului? Unii au gusturi josnice şi obiceiuri destrăbălate, iar cei care îşi aleg astfel de tovarăşi le vor urma exemplul.

11
Poate nu vedeţi un real pericol în a face primul pas spre uşurătate şi căutarea de plăceri şi gândiţi că atunci când doriţi să vă schimbaţi cursul vieţii veţi fi în stare să faceţi ceea ce este bine tot aşa de uşor ca atunci când aţi cedat, făcând ceea ce este rău. Însă acest lucru este o greşeală. Prin alegerea unor tovarăşi răi, mulţi au fost conduşi pas cu pas de pe cărarea virtuţii spre abisurile neascultării şi destrăbălării, lucru despre care înainte nu gândeau că s-ar putea întâmpla.

12
Să nu gândiţi că Dumnezeu vrea ca noi să renunţăm la tot ce poate fi pentru fericirea noastră. El ne cere să renunţăm la lucrurile care nu sunt spre binele şi fericirea noastră.

13
Odihnă deplină şi distracţii egoiste
Tinerii trebuie să nu uite că ei vor da socoteală pentru toate privilegiile de care s-au bucurat, de felul cum au folosit timpul şi cum şi-au pus în valoare darurile. Ei, poate, îşi pun întrebarea: să nu avem parte de distracţie şi recreere? Doar să muncim, să muncim şi iar să muncim, fără nici o variaţie?

14
O schimbare a muncii fizice, care a suprasolicitat puterea, poate fi necesară un timp, pentru ca ei să se poată angaja din nou în lucru, având mai multă tărie şi mai mult succes. Însă nu este nevoie de odihnă completă şi oricum, aceasta nu ar avea rezultatele cele mai bune asupra puterii fizice. Ei nu trebuie, chiar când sunt istoviţi de un anumit fel de muncă, să irosească clipe preţioase. Ei pot căuta să facă ceva care să nu fie atât de istovitor, ci care să fie o binecuvântare pentru mamele şi surorile lor. Uşurându-le grijile prin preluarea celor mai grele poveri pe care le au de dus, ei pot descoperi acea distracţie care izvorăşte din principiu şi care le va oferi adevărata fericire şi nu-şi vor mai petrece timpul cu lucruri uşuratice şi cu îngăduinţe egoiste. Timpul lor poate fi folosit totdeauna cu folos şi vor fi continuu împrospătaţi prin variaţie, în acelaşi timp putând să dea socoteală de orice clipă pe care au folosit-o.

15
Mulţi pretind că este necesar, pentru sănătatea fizică, să-şi îngăduie distracţii egoiste. Este adevărat că este nevoie de schimbare în vederea unei bune dezvoltări a corpului, căci mintea şi trupul sunt împrospătate şi revigorate prin schimbare; însă acest obiectiv nu se atinge prin îngăduirea unor distracţii nesăbuite, neglijându-se datoriile zilnice, pe care tinerii ar trebui să le facă.

16
Printre cele mai periculoase mijloace de plăcere se numără teatrul. În loc să fie o şcoală pentru moralitate şi virtute, aşa cum se susţine adesea, el este însuşi sălaşul imoralităţii. Aceste reprezentaţii întreţin şi întăresc obiceiuri vicioase şi înclinaţii păcătoase. Cântece josnice, gesturi, expresii şi atitudini obscene corup imaginaţia şi degradează moralul. Toţi tinerii care participă de obicei la aceste reprezentaţii vor fi stricaţi din principiu. În ţara noastră, nu există o mai puternică influenţă care să întineze imaginaţia, să distrugă impresiile religioase şi să îndepărteze dorinţa după plăcerile liniştite şi realităţile vieţii, ca distracţiile legate de teatru. Atracţia pentru astfel de scene sporeşte o dată cu fiecare îngăduinţă tot aşa după cum dorinţa după băuturi îmbătătoare se întăreşte o dată cu folosirea acestora. Singura cale sigură este aceea de a evita teatrul, circul şi orice alt loc de distracţie îndoielnic.

17
Jocul lui David, în bucuria lui plină de respect înaintea lui Dumnezeu , a fost dat ca exemplu de către iubitorii de plăceri, ca îndreptăţire a dansului care se practică; însă argumente de felul acesta nu se pot susţine. În zilele noastre, dansul este însoţit de nebunii şi petreceri nocturne. Sănătatea şi moralitatea sunt sacrificate pentru plăcere. Pentru cei care frecventează sălile de baluri, Dumnezeu nu constituie un obiect al cugetării şi al respectului; lor li s-ar părea ca la adunările lor nu se cade să se facă rugăciuni şi să se înalţe cântări de laudă. Proba aceasta trebuie să fie hotărâtoare. Distracţiile care au tendinţa de a micşora dragostea pentru lucrurile sfinte şi de a ne micşora bucuria pentru slujirea lui Dumnezeu nu trebuie să fie căutate de creştini. Muzica şi dansul, împreună cu lauda plină de bucurie pentru Dumnezeu cu prilejul mutării chivotului, n-au nici cea mai mică asemănare cu desfrâul dansului modern. Unul urmărea să păstreze viu în minte pe Dumnezeu şi proslăvirea numelui Lui cel sfânt. Celălalt era o invenţie a lui Satana pentru a-i face pe oameni să-L uite pe Dumnezeu şi să-L dezonoreze.

18
În general, tinerii se comportă ca şi când ceasurile preţioase ale timpului de har, în timp ce harul se prelungeşte, ar fi o mare sărbătoare, iar ei ar fi în această lume doar pentru distracţie, pentru a fi mereu satisfăcuţi de un cerc neîntrerupt de senzaţii. Satana a făcut eforturi speciale pentru a-i determina să-şi găsească fericirea în distracţiile lumeşti şi a se îndreptăţi, străduindu-se să arate că aceste distracţii sunt nevătămătoare, nevinovate şi chiar importante pentru sănătate.

19
Mulţi participă cu plăcere la distracţiile lumeşti, demoralizatoare, pe care Cuvântul lui Dumnezeu le interzice. În acest fel, ei se despart de Dumnezeu şi se ataşează iubitorilor de plăceri din lume. Păcatele care i-au distrus pe antediluvieni şi cetăţile din câmpie există şi astăzi – nu numai în ţările păgâne, nu numai printre creştinii doar cu numele, ci şi printre unii dintre cei ce susţin că aşteaptă venirea Fiului omului. Dacă Dumnezeu v-ar prezenta aceste păcate aşa cum sunt ele pentru El, v-aţi umple de ruşine şi cutremur.

20
Dorinţa după încântare şi plăceri constituie o ispită şi o cursă pentru poporul lui Dumnezeu şi în special pentru cei tineri. Satana pregăteşte mereu stimulente prin care să momească minţile oamenilor, îndepărtându-le de solemna lucrare de pregătire pentru scenele din viitor. Prin intermediul celor lumeşti, el exercită asupra noastră o continuă încântare pentru a-i determina pe cei nesăbuiţi să se ataşeze plăcerilor lumeşti. Există spectacole, cărţi şi o varietate nesfârşită de distracţii menite să-i facă să iubească lumea; şi prin această unire cu lumea, credinţa este slăbită.
Dumnezeu nu-l socoteşte pe căutătorul de plăceri ca fiind un urmaş al Său. Adevăraţii urmaşi ai lui Isus sunt doar cei care se leapădă de sine şi care trăiesc o viaţă serioasă, umilă şi sfântă. Iar unii ca aceştia nu se pot bucura de discuţiile uşuratice, de vorbele goale ale celui care iubeşte lumea.

21
Dacă aparţineţi cu adevărat lui Hristos, veţi avea ocazii să daţi mărturie în favoarea Lui. Veţi fi invitaţi să frecventaţi locuri de distracţii şi apoi va fi ceea ce va constitui ocazia de a da mărturie pentru Domnul. Dacă Îi sunteţi credincioşi lui Hristos, atunci nu veţi încerca să formulaţi scuze, pentru că nu veţi participa, ci veţi afirma cu claritate şi modestie că sunteţi copii ai lui Dumnezeu şi că principiile voastre nu vă permit să vă aflaţi într-un loc, în care nici măcar pentru o ocazie să nu puteţi cere prezenţa Domnului.

22
Între întâlnirile urmaşilor lui Hristos, în vederea unei recreeri creştine şi întrunirile lumeşti pentru plăcere şi distracţie, va exista un contrast vădit. În loc de rugăciune şi menţionarea Numelui lui Hristos şi a lucrurilor sacre, de pe buzele celor lumeşti se va auzi un râs prostesc şi conversaţii deşarte. Dorinţa lor este să petreacă bine. Distracţiile lor încep cu nesăbuinţă şi sfârşesc în deşertăciune.

Sursa =Daniel Notar
VA URMA…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s