Arhive pe categorii: Intrebari si Raspunsuri
CE ESTE LEGEA ?
CE ESTE LEGEA ?
(Ioan.1:17) – …caci Legea a fost data prin Moise,dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos.
Opinii a diferitilor oameni nu fara insemnatate cu privire la Lege:
1) Legile sunt panze de paianjen prin care mustele mari trec si cele mici sunt prinse. Continuă lectura
*PREASFINTA SI PURUREA FECIOARA MARIA *
*PREASFINTA SI PURUREA FECIOARA MARIA *
Mi-am indreptat privirile asupra acestui titlu:”Preasfinta si pururea fecioara Maria”.Evanghelia dupa Luca capitolul 1 incepind cu versetul 26 zice:”In luna a sasea,ingerul Gavril a fost trimis de DUMNEZEU intr-o cetate din Galileia,numita Nazaret,la o fecioara logodita cu un barbat,numit Iosif,din casa lui David.Numele fecioarei era Maria.Ingerul a intrat la ea,si a zis:>PLECACIUNE>tie,care ti s-a facut mare har;DOMNUL este cu tine,binecuvintata esti tu intre femei”!Iar acum tot acelasi verset dar in limba engleza dupa cea mai buna traducere King James:Vers 28:”And having come in,the angel said to her,”REJOICE”,highli favored one,the LORD is with ;blessed are you among women”!Vedem aici ceva interesant;FIUL lui DUMNEZEU ISUS,trebuia sa vina in lume dupa fagaduinta pe care a facut-o DUMNEZEU de-a lungul istoriei rasei umane;Isaia la capitolul 49 cu versetul 5 si 6 zice:Si acum,DOMNUL vorbeste,EL,care M-a intocmit din pintecele mamei ca sa fiu ROBUL LUI,ca sa aduc inapoi la EL pe IACOV,si pe Israel,care este inca imprastiat;caci EU sint pretuit inaintea DOMNULUI,si DUMNEZEUL MEU EL este taria MEA.EL zice:Este prea putin lucru sa fii ROBUL MEU ca sa ridici semintiile lui IACOV si sa aduci inapoi ramasitele lui Israel.De aceea te pun sa fii LUMINA neamurilor,ca sa duci mintuirea pina la marginile pamintului.Deci cind ISUS a venit nu putea sa vina sa se intrupeze decit intr-o fecioara,care a trait o viata de sfintenie,despartita de pacat.Asa dupa cum ar trebui sa fie toate fecioarele inainte de a se marita.Ne spune scriptura ca ea a capatat indurare inaintea lui DUMNEZEU,vers 30.Dar de ce am pus aceste doua versete unul linga altul in engleza si romina,sa vedeti un amanunt care este foarte mate;in limba romina,ingerul ii spune:<PLECACIUNE>ca si cum s-ar fi inchinat inaintea ei.Dar asta nu se intimpla niciodata:Ca sa vedeti cui se inchina ingerii va dau doar trimiteri in scriptura cautati si cititi-le:Apocalipsa 19-10 si 22-8,9.Cititi cu mare atentie in cartea Evreilor capitolul 1,atintindu-va privirea la versetele 4-8.Toti ingerii se inchina lui ISUS nu omului.Traducerea in engleza este facuta foarte bine pentruca ingerul ii zice:<REJOICE<in romineste inseamna ;<BUCUTR-TE>una-i plecaciunea,alta-i bucuria.Maria avea tot motivul sa se bucure pentruca a capatat indurare,favor inaintea lui DUMNEZEU.Cine n-ar avea aceasta bucurie sa stii ca esti favoritul lui DUMNEZEU?Oricine.Maria a fost una care a beneficiat de acest mare favor,auziti ce spune scriptura in Romani capitolul 3 cu versetul 23;Caci toti au pacatuit,si sint lipsiti de slava lui DUMNEZEU.Vedeti?Toti!David in Psalmul 32 cu 1 zice:Ferice de cel cu faradelegea iertata,si de cel cu pacatul acoperit.Maria s-a bucurat de acest mare privilegiu si favor inaintea lui DUMNEZEU.Dar biserica ortodoxa,catolica si alte denominatii ca sa-si sprijine prostia lor,pentruca se inchina la Maria si alti sfinti,au luat-o doar de aici,de la un cuvint pe care l-au tradus dupa buna lor placere.Inchinarea!Toata faptura din univers trebuie sa i-o aduca numai lui<DUMNEZEU<Aceasta este o lucrare diavoleasca pentruca sa-l insele pe om cum a facut-o in gradina edenului,pentruca el stie ca are putina vreme si vrea sa duca cu el in „iad”toata suflarea omeneasca.In universul acesta diavolul intotdeauna a umblat dupa lucrul acesta,sa fie deopotriva cu DUMNEZEU ca lumea sa i se inchine.Cititi in evanghelii Matei 4-8,9 Luca 4-5,6,7,8.El a vrut pina si FIUL lui DUMNEZEU sa i se inchine.Dar ISUS i-a spus:Inapoia MEA Satano!Este scris:Sa te inchini DOMNULUI,DUMNEZEULUI tau,si numai LUI sa-I slujesti.De ce fac oamenii aceste lucruri uricioase;unul care este cel mai important?Nu cunosc scripturile.In Evanghelia dupa Matei capitolul 22 cu versetul 29 DOMNUL ISUS zice:Va rataciti!Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile,nici puterea lui DUMNEZEU.Profetul Osea capitolul 4 cu versetul 6 zice:Poporul meu piere din lipsa de cunostinta.Daca vrei sa fii mintuit renunta la invataturile tale cele sterile care te tine rob pacatului,pune mina pe sfinta scriptura,citeste-o caci ea iti va aduce lumina in viata ta.Unde nu intelegi,roaga-te DOMNULUI sa-ti aduca lumina in viata ta sa poti intelege,ca nu luminarile pe care le aprinzi tu cu diferite ocazii cind mergi la biserica te lumineaza,ci ISUS.Auzi ce spune DOMNUL ISUS;Evanghelia lui Ioan 1 cu versetul 4:In EL era viata,si viata era lumina oamenilor.Tot in Evanghelia lui Ioan 8 cu versetul 12:EU sint LUMINA lumii;cine MA urmeaza pe MINE,nu va umbla in intuneric,ci va avea lumina vietii.Si acum impreuna cu mine roaga-te:DOAMNE ISUSE multi au fost anii pe care i-am trait in invataturile incepatoare ale acestei lumi,in intuneric si pacat,adu LUMINA in viata mea si schimba-mi viata,iarta-mi toate pacatele si fa-ma copilul TAU.
(*MIHAI CIRITEL**TITLU LUAT DE PE FACEBOOK*)
~sprelumina~
(dutu)
CE NE INVATA BIBLIA DESPRE MOASTE?
POATE UN CRESTIN SA-SI PIARDA MANTUIREA ?
Poate un creștin să-și piardă mântuirea?
Când o persoană se întoarce și devine un creștin, ea primește o nouă gândire. Gândirea veche era de a sluji propriului și poftelor proprii – gândirea nouă este de a sluji lui Dumnezeu și de a-I face Lui pe plac. Aici începe mântuirea.
Despre aceasta vorbește Pavel în Efeseni 4:22-24: “cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul”. Omul vechi este gândirea veche, iar omul nou este gândirea nouă.
Similar scrie Pavel în Romani 6:6 “Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El”. Este foarte important să știi aceasta. Mântuirea nu înseamnă doar că primim iertare pentru păcatele noastre prin moartea lui Isus pentru noi pe cruce, ci și că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El. Aceasa face posibil și pentru noi să trăim o viață nouă
Crucea – puterea către mântuire
Pavel scrie în Filipeni 3:17-19: “Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi. Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.” Ei nu erau dușmanii ai crucii atâta timp cât aceasta presupunea iertarea păcatelor noastre prin sacrificiul lui Isus, ci erau dușmanii faptului că omul cel vechi a fost răstignit cu Hristos. Ei s-au întors poate și au primit o gândire nouă, dar din păcate, s-au întors la vechea gândire și au început să iubească această lume din nou.
Noi citim de asemenea în 2 Timotei 3:5 despre unii care aveau o formă de evlavie, dar care neagă puterea. Puterea este în cruce, deoarece crucea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire (Romani 1:16). Crucea ține omul nostru cel vechi răstignit pentru ca noi să putem crește în viața cea nouă – virtuțile lui Hristos. Dar o pocăință religioasă a omului cel vechi care iubește lumea și poftele ei, este o scârbă în ochii lui Dumnezeu. Este acea ipocrizie căreia Isus s-a împotrivit atât de puternic.
A-și pierde mântuirea – mântuire sigură
Este clar că dacă o persoană se întoarce la vechea gândire, și începe să iubească lumea și șă-și savureze poftele, atunci ei pierd mântuirea. O asemenea gândire nu se potrivește în Împărăția Cerurilor. Totuși, dacă ei se pocăiesc cu adevărat și se întorc la Dumnezeu, ei pot să-și reprimească mântuirea, dar totuși au pierdut timp prețios în are puteau să crească în virtuți. Așa că haideţi să continuăm în această gândire nouă și să fim stabiliți ferm în ea.
“Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă.” Col 2:6-7.
~sprelumina~
(dutu)
BIJUTERII
Suntem îndreptăţiţi să purtăm bijuterii?
Dati Domnului slava pentru Numele Lui! Aduceti daruri si veniti inaintea Lui, inchinati-va inaintea Domnului cu podoabe sfinte. (1Cron.16:2)
Cei care caută să îndreptăţească purtarea de bijuterii de obicei se îndreaptă spre istorisirile din Biblie în care copiii lui Dumnezeu au purtat aur, argint sau bijuterii. De exemplu, Scripturile raportează fără vreun comentariu că Iosif purta un inel şi „un lanţ de aur la gât” (Geneza 41:42), că Saul purta o brăţară (2 Samuel 1:10), că lui Mardoheu i s-a dat un inel din partea lui Ahaşveroş (Estera 8:2) şi că împăratul Belşaţar i-a dat lui Daniel o haină de purpură şi „i-a pus un lănţişor de aur la gât” (Daniel 5:29).
Dar, reţineţi, doar pentru că vedem că s-a făcut un anume lucru în vremurile biblice nu înseamnă că Dumnezeu a fost de acord. Scripturile pur şi simplu raportează cu fidelitate istoria copiilor lui Dumnezeu, incluzându-le şi greşelile. Nu putem presupune că Dumnezeu este de acord cu astfel de obiceiuri doar pentru că aceste întâmplări dezgustătoare sunt amintite în Biblie. Alte pasaje din Scriptură ne spun clar că Dumnezeu condamnă alcoolul, incestul, prostituţia şi bijuteriile ca fiind contraproductive în îndeplinirea scopului Său pentru oameni.
O povestire deseori citată pentru a îndreptăţi bijuteriile este aceea a fiului risipitor. Întrucât tatăl „i-a pus un inel în deget,” unii spun că putem presupune că Dumnezeu vrea ca noi să purtăm bijuterii. Evident, aşa cum tocmai am văzut, această pildă nu este un comentariu inspirat dacă copiii lui Dumnezeu să poarte sau nu inele. Mai mult, inelul pe care tatăl i l-a dat fiului său probabil că era mai mult ca un fel de sigiliu, ce conţinea sigiliul familiei. Aceste inele se foloseau ca să se semneze pe documentele oficiale. Era semnătura familei. Mai degrabă decât un ornament spre a fi etalat, inelele de sigiliu reprezentau un instrument pentru a oficializa documentele şi de obicei se purtau pe degetul arătător.
Înainte ca fiul risipitor să plece, i-a cerut tatălui partea lui de moştenire. Odată ce a primit banii şi bunurile, a plecat de acasă şi a cheltuit totul „ducând o viaţă destrăbălată.” Luca 15:13. Fără bani şi sărac, neînţeleptul ridipitor s-a trezit mai târziu falit nemâncat şi îmbrăcat sărac. În disperare, s-a întors acasă, încrezându-se în bunătatea tatălui său ca să-l ia cel puţin ca argat al său. Fiul risipitor se simţea ca şi când nu mai merita să fie fiu, întrucât risipise jumătate din averea tatălui său, câştigată cu greu. Dar în loc de respingere, tatăl îi arătă o acceptare fără limite. Schimbă zdrenţele risipitorului cu o haină curată şi confortabilă şi îi încălţă picioarele lui goale. Umplu stomacul gol al fiului său cu un ospăţ. Iar fiului care tocmai îi risipise averea, acest tată îi dădu inelul de sigiliu – contul de cec al familiei – cu acces liber la averea care îi mai rămăsese.
Si tu, pustiito, ce vei face? Te vei imbraca in carmaz, te vei impodobi cu podoabe de aur, iti vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei infrumuseta: ibovnicii tai te dispretuiesc si vor sa-ti ia viata. (Ier.4:30)
Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui! Inchinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte! (Ps.29:2)
~sprelumina~
(dutu)