ARDEALUL E TOT ARDEAL

ARDEALUL E TOT ARDEAL


Nori de ploaie se adună Continuă lectura

Publicitate

Aş vrea să simţi

Aş vrea să simţi

Fiorii Duhului Tău Sfânt
Îi simt, Isuse, cum m-alină ,
Cum îmi ridică duhul frânt
Ce mult prea des adânc suspină. 

 

 Simt în întreaga mea fiinţă
Iubirea Ta fără sfârşit,
Şi lacrime de pocăinţă
Curg pe obrazu-mi obosit.

 

Te simt, Isuse, eşti cu mine;
Tu nu mă laşi, nu vrei, nu poţi..
Mă liniştesc, Te am pe Tine
Când prea departe îmi sunt toţi.

 

Ce mângâieri vindecătoare
În sufletu-mi aduci mereu!…
Tu cititor, tu cititoare
Aş vrea să şimţi ce simt şi eu.

 

Să te inunde bucuria
Celui Prea’nalt, şi să primeşti
Din Duhul Său cel Sfânt tăria
Să poţi ‘nainte să păseşti.

 

Să te cuprindă bunătatea
Şi dragostea Tatălui tău,
Prin har să capeţi libertatea
De tot ce-n viaţa ta e rău.

 

Din orice stare ce te-apasă,
Dorinţe, vise ce s-au dus,
El face-o piatră preţioasă
Pentru cununa ta de sus.

 

Dă-I toată-ncrederea creştine
Şi vei vedea puterea Sa;
Îl simţi? E-alăturea de tine,
Fii tare, nu te clătina!

 

Primeşte-această-ncurajare
Din partea Domnului Isus;
Şi-un drum de binecuvântare
Să ai până în ceruri sus.

                 Amin.

21 octombrie 2014
Sursa:http://pauladita.wordpress.com/2014/10/21/as-vrea-sa-simti/

 

~sprelumina~

(dutu)

Câţi păstori…

Câţi păstori…

Câţi păstori se depărtează                                                                         
De la-Adevărul Scripturii;
Pe instincte se bazează
Şi pe oameni îi botează
Doar pe mărturia gurii.

 

Trebuie-ntâi să se vadă
Faptele de pocăinţă,
În păcat să nu mai cadă,
Să se lupte şi să creadă
Că Isus dă biruinţă.

 

Trebuie o transformare,
După a Lui Isus voie;
O puternică schimbare
În vorbire şi-n umblare;
Deci, de-un timp este nevoie.

 

Slujitorule, ia seamă,
Dacă tu botezi în pripă,
La sfârşit, când El te cheamă,
Groază îţi va fi şi teamă…
Căci I-ai luat locul o clipă.

 

Oamenii te-aplaudară
C-ai convins pe-atâţi să vină;
Dar scrâşnind din dinţi, afară,
Suferinţă-având amară,
Vei plăti întreaga vină.

 

Nu-i de joacă cu botezul –
Legământul sfânt, pe viaţă –
Cine îi pătrunde miezul
Mărturisind sincer crezul,
ÎL va întâlni în faţă!

 

Însă cei ce duşi de-emoţii
Au jurat: “..-cred.. -pân’ la moarte”,
Dar L-au părăsit, cu toţii
Vor fii-n ziua Judecăţii
Osândiţi de sfânta Carte.

 

Astăzi în biserici multe
Vin oamenii cu grămada,
Din diverse cercuri, culte,
Un spectacol să asculte;
Iar “păstoru”-şi prinde prada…

                       Amin.  By Paula Diţă

~sprelumina~

(dutu)

Bătrânul Nae

Bătrânul Nae     By Mitica Si Simona Horlaci

Pe la vale-n cetisor,
Un Bătrân pășea usor.
Fluierând, nici nu-i păsa,
Tot la vale El mergea.

O.. Ce-i viața asta frate,
Ingână El… Nu se poate !!
Parcă Azi eram copil,
Cu-n chip dulce si senin.

Dar nu-i pagubă deloc,
Încă să mai misc, mai pot !!
Până Sfântul ma lua,
Mai lucrez si eu ceva.

Cu o traistă zdrențuită,
Si cu haine țărănești.
Tot străbate Moșul nostru,
Peste câmpuri si livezi.

Când deodată, cum se uită,
Vede-un pom puțin uscat.
” Ăsta trebuie îngrijit,
Si apoi nițel udat „

Si îndată fără sagă,
Se apucă să lucreze.
Toată valea parcă cântă
Si ar vrea să îl urmeze.

Un flăcău, cioban la turmă,
Se opreste de mirare :
” Mosule ce faci aici,
In caldura asta mare ?”

Ce sa fac ! Rosti bătrânul,
Fac ce trebuie făcut.
Îngrijesc de pomul ăsta,
Săp in jurul lui si-l ud.

” Altă treabă na-i, bătrâne ?
Nici nepoți sau altceva,
Cum poti tu să-ți risipești,
Timpul cu asa ceva ? „

„Nu este nici o risipă”
Zice Moșul bucuros.
” Poate că-n-tr-o zi, pomul,
O să fie de folos.”

Si cum timpul se cam duce,
Si nu stă nicând pe loc.
Anii sau topit grămadă,
Ca tăciunele in foc.

Intr-o zi pe-aceiasi vale,
Un cioban cu turma-n soare.
Căuta un dos de umbră,
De căldură să se-ascundă .

Si-ajungând sub pomul verde,
La răcoare-adăpostit.
De bătrân își amintește,
Își dă seama ca greșit.

Si de atunci se hotărâste,
Să-i urmeze pilda s-a.
Până Sfântul mă mai ține,
Să lucrez si eu ceva.

Morala:

Chiar daca treci prin astă lume,
La orice pas să faci un bine.
Să te gandesti la tot ce lași,
Să nu trăiești doar pentru tine.

~sprelumina~

(dutu)

„Odaita ta !”

„Odaita ta !”      By Ligia Stanus Ghib


-Te intreb frate si sora,ai tu odaita ta?                                                                                                                                                                                                                                                                           In care vorbesti cu Dumnezeu?
In vremurile triste si nourate
Cànd n-ai pe nimeni lànga tine,
Cheama-L pe acela,
ce-ti asculta orice rugaciune !

In orice loc si-n orice clipa
Sa ai odaita inimi deschisa,
Că Domnul are mila sa-ti raspunda,
La orisice problema,in orisice secunda !

Increde-te in Dumnezeu,
in Cel ce totul poate,
Sa-ti rezolve problema si necazul tau
Sa te-ncui in odaita ta,
cu sufletul curat si ne-ntinat,
Si sa te lasi purtat mereu in bratul Sau !

Nu neglija rugaciunea, ce te-apropie de El,
E legatura sfànta, ce comunici cu Dumnezeu !
Trebuie sa-L asculti, E Creatorul tau
Ca-ci te iubeste mult si te-asteapta sus,
In vesnicii la EL ! Amin !

~sprelumină~

(duţu)