7 MOTIVE PENTRU CARE NU E NECESAR SA AI DREPTATE TOT TIMPUL

Cele SAPTE motive pentru care nu este necesar sa ai dreptate tot timpul

Aproape toti oamenii care traiesc pe planeta aceasta isi doresc sa aiba dreptate, pentru ca acesta este cea mai importanta hrana a ego-ului. Nu conteaza ca pentru a-si duce la indeplinire aceasta nevoie alti oameni sunt raniti.Omenirea nu cunoaste limite atunci cand vine vorba de a avea dreptate. Majoritatea oamenilor sunt de parere ca ideile, valorile, opiniile celorlalti sunt lipside de valoare in comparatie cu propriile lor valori. Iata care sunt cele SAPTE motive pentru care nu este necesar sa ai dreptate tot timpul:

1. Nevoia de a avea dreptate vine cu un pret greu

Persoanele care simt nevoia sa aiba dretate tot timpul se trezesc dintr-o data izolati, lipsiti de sprijinul prietenilor, colegilor sau familiei. Acestia isi sustin propriile lor idei si opinii intr-o asemenea masura incat nimeni nu poate avea un dialog rational cu acestia. Un scut greu coboara asupra exteriorului lor, care, la randul sau reflecta nevoia lor interioara de a nu se indeparta de persoana pe care incearca sa o proiecteze in exterior. Nevoia de a avea dreptate devine o cruciada personala.

Chiar daca aceste persoane vor suferi emotional, fizic si intelectual, acestia nu vor incerca niciodata sa observe efectele negative sau descendenta psihica pe care le-o produce acest obicei. Indiferent de cat de mult incearca sa-si impuna ideologiile, aceste persoane nu prea reusesc sa inteleaga ca sunt mult mai mari decat gandurile pe care incearca sa le impuna.

2. Nevoia de a avea dreptate nu respecta individualitatea celorlalti

 

Fiecare persoana se naste cu un ADN unic. Fiecare creier este diferit. Acest lucru sugereaza o nevoie de respect reciproc, indiferent de aspectele exterioare. In cazul in care o persoana nu se poate elibera de nevoia de a avea dreptate, spiritul lor devine rigid si fixat in modele care impiedica deschiderea acestor persoane fata de ceilalti.

3. Nevoia de a avea dreptate poate distruge posibilitatea alternativelor

 

Notiunea de “dreptate” confunda adevarul cu faptele.  Al cui adevar? Ale cui fapte? Ce se intampla daca exista doua puncte de vedere diferite, fiecare dintre acestea in concordanta cu adevarul? Care dintre acestea este mai corect? Sau adevarul unei persoane reprezinta fictiunea celeilalte persoane?

4. Nevoia de a avea dreptate ne indreapta catre comportamente auto-distructive

 

Este in natura noastra sa-i percepem pe cei care trebuie sa aiba mereu dreptate ca fiind “cei care le stiu pe toate”. Aceasta atitudine implacabila evoca ideea unei singuratati aboslute si a unor persoane instrainate de interactiunea cu societatea. Perceptia exterioara pe care majoritatea oamenilor o au asupra acestor persoane este ca acestia nu sunt jucatori de echipa si ca nu se pot integra cu succes in societate. Cu aceste persoane este foarte dificil sa te intelegi. Acestia sunt impotriva conectarii si dragostei.

5. Nevoia de a avea dreptate te indeparteaza de posibilitati si de oportunitati

 

Persoanele care simt nevoia sa aiba intotdeauna dreptate se afla in propria lor izolare perpetua si se detaseaza singuri fata de tot ceea ce are lumea de oferit deoarece ei sunt convinsi ca stiu ceea ce este cel mai bine pentru ei. Opiniile lor rigide sunt o piedica in calea evolutiei lor. Viata lor sta pe loc. Acestia nu pot vedea un viitor stralucit pentru ei insisi. Mai mult decat atat, acestia sunt blocati in trecut.

6. Nevoia de a avea dreptate ucide curiozitatea

 

Persoanele care simt nevoia sa aiba intotdeauna dreptate nu practica ascultarea activa. Acestia nu aud ceea ce se petrece in mediul inconjurator. Daca nu asculta, nu ar trebui sa ne mire ca nu vor invata niciodata nimic nou. Curiozitatea acestor persoane moare incetul cu incetul distrusa fiind de propriul lor orgoliu urias. Pentru ca o minte sa se dezvolte, aceasta trebuie sa primeasca ganduri alternative, idei si dorinte. Cum sa inveti, daca nu cu ajutorul celorlalti?

7. Nu merita sa te lupti pentru a castiga “dreptatea”

 

Pentru a fi cel care are dreptate este nevoie de atat de multa energie. Uneori, cu scopul de a-si mentine aceasta dreptate oamenii apeleaza la arme.

In cazul in care oamenii nu ar simti aceasta nevoie de a avea dreptate, ar putea observa lucrurile in mod diferit si ar accepta schimbarea, nu ca fiind ceva inevitabil, ci ca fiind ceva spre binele lor.

Sursa:http://www.e-dimineata.ro/cele-sapte-motive-pentru-care-nu-este-necesar-sa-ai-dreptate-tot-timpul/7/

„ISUS HRISTOS, PRINŢUL PĂCII”

„ISUS HRISTOS, PRINŢUL PĂCII”  (Efes. 2:14)   By David (duţu) Miclea

 
*Cuvîntul de aur:  Caci El este pacea noastra care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea, (Efes.2:14)

PODURI DE DRAGOSTE

blogul lui „DUTU”

PODURI DE DRAGOSTE

*OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI ” (Isaac Newton)

Tamplarul nascut in ieslea Betleemului a construit cel mai mare pod al dragostei,-a impacat omenirea cu Dumnezeu prin podul jertfei Lui.

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte… Într-o
dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.
“Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”. Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai m…are, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
“Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!”
Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece întru ale sale.
“Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.
“Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…

~sprelumina~

(dutu)